Sfantul Haralambie, simbol al curajului în fața prigoanelor
Sfantul Haralambie este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți mucenici ai creștinismului ortodox și este considerat cel mai vârstnic martir sărbătorit de Biserica Ortodoxă. Se estimează că a trăit în secolul al II-lea și a fost episcop al cetății Magnezia, situată în Asia Mică, pe teritoriul actual al Turciei. În fiecare an, Sfantul Haralambie este omagiat pe 10 februarie.
În perioada domniei împăratului Septimiu Sever, între anii 193-211, creștinii s-au confruntat cu o prigoană severă. Episcopul Haralambie, în vârstă, a fost arestat la ordinul proconsulului Lucian din Magnezia pentru refuzul său de a se închina zeilor păgâni. Aflând despre influența acestui sfânt, împăratul a decis ca Haralambie să fie adus la Antiohia. Pe parcursul călătoriei, soldații l-au maltratat, având un comportament lipsit de respect.
Ajuns în fața împăratului, Sfantul Haralambie a suferit noi torturi și, în cele din urmă, a fost condamnat la moarte prin decapitare. Totuși, el a murit în închisoare în anul 202, înainte de a fi executat. Corpul său a fost îngropat cu demnitate de fiica împăratului, Galinia.
Moastele Sfantului Haralambie sunt păstrate în mai multe biserici și mănăstiri din întreaga lume. El este venerat ca apărător împotriva bolilor, ciumei și foametei. În tradiția ortodoxă, credincioșii se roagă pentru protecția sa în fața epidemiilor. Un fragment din Acatistul său spune: "Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!"
De-a lungul istoriei, moastele sale au fost purtate prin orașe afectate de diferite epidemii, iar oamenii au căutat ajutorul acestui sfânt în timp de nevoie.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
