Alexandru Ioan Cuza: Domnul Unirii și Impactul Său Asupra Principatelor Române
Alexandru Ioan Cuza, cunoscut ca "Domnul Unirii", a fost primul conducător al Principatelor Române între 1859 și 1866. Nascut la Bârlad pe 20 martie 1820, dintr-o familie veche de dregători din Moldova, a avut un rol crucial în istoria națională. Potrivit newsbv.ro, Cuza a avut o educație prestigioasă, studind la Paris, unde a obținut bacalaureatul în litere în 1835, urmând apoi cursuri de drept și medicină la universitățile din Pavia și Bologna, deși nu le-a finalizat.
În 1837, Cuza a intrat în armată, iar trei ani mai târziu s-a căsătorit cu Elena Rosetti, fiica unui important dregător moldovean. În anul 1848, s-a alăturat revoluționarilor moldoveni, sprijinind un program de reforme. Deși mișcarea a fost înăbușită, el a reușit să evadeze cu ajutorul consulului englez și s-a refugiat în Transilvania, participând la Marea Adunare Națională de la Blaj.
După câteva funcții, inclusiv ca președinte al Tribunalului Covurlui, Cuza a fost ales domnitor al Moldovei pe 5/17 ianuarie 1859. În aceeași lună a fost ales și domnitor al Țării Românești, întărind unirea celor două principate, un proces oficializat în aprilie 1859. În 1861, Cuza a proclamat unirea definitivă a Principatelor, implementând reforme importante precum unificarea sistemului fiscal și crearea unui sistem judiciar comun.
Cu toate acestea, sub presiuni interne și externe, Cuza a fost forțat să abdice în 1866, iar puterea a fost preluată de o Locotenență Domnească. După abdicare, a trăit în exil la Viena și apoi la Florența, unde a decedat pe 15 mai 1873, la Heidelberg, în Germania. Rămășițele sale au fost aduse în țară și înhumate la Ruginoasa, județul Iași, fiind mutate ulterior, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Biserica Trei Ierarhi din Iași, unde se află și astăzi.
Cuza a fost un susținător al educației. De exemplu, la Botoșani, el a fost îndrumător în inființarea unui gimnaziu în limba română și a aprobat o sumă anuală pentru susținerea acestuia. De asemenea, el a petrecut timp la Brașov, unde a fost întâmpinat de comunitatea locală. O placă comemorativă pe strada Poarta Șchei nr. 3 amintește că aici au pus stop personalități precum Cuza, Vasile Alecsandri și alții.
În exil, acest mare domnitor a locuit la Brașov, ascunzându-se timp de două săptămâni într-o clădire care era pe atunci Hanul Cerbul de Aur. Aceasta este acum un hotel, iar pe fațadă există o placă care marchează locul unde a locuit Alexandru Ioan Cuza.
Astfel, Alexandru Ioan Cuza rămâne o figură emblematică în istoria României, având un impact semnificativ asupra formării statului român modern.
