Biserica Ortodoxă sărbătorește Înălțarea Domnului
Biserica Ortodoxă sărbătorește Înălțarea Domnului
În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește Înălțarea Domnului. În această zi, Iisus cel Înviat li s-a arătat din nou ucenicilor și Maicii Sale. Evanghelistul Luca povestește că Hristos i-a dus pe ucenicii Săi spre Betania, unde și-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat și, în timp ce îi binecuvânta, s-a înălțat la cer (Luca 24,50-51).
În tradiția populară, această sărbătoare este cunoscută sub numele de Ispas. O legendă spune că Ispas a fost un martor ocular la Înălțarea Domnului, alături de Apostoli. Era un om bun și vesel, iar de Înălțare se crede că oamenii trebuie să-i urmeze exemplul: să fie bine dispuși, să evite supărările și să nu-și provoace necazuri unii altora.
Potrivit tradiției ortodoxe, se înroșesc ouă, se sfințesc la biserică și se pregătesc bucate asemănătoare cu cele de Paște. Salutul specific acestei zile este "Hristos s-a înălțat!" - "Adevărat s-a înălțat!".
În această zi, gospodarii își împodobesc ferestrele casei cu frunze de leuștean, o plantă considerată protectoare împotriva pagubei și bolilor. În unele zone, tinerii merg în pădure pentru a culege frunze de alun, pe care le folosesc pentru vrăji de dragoste sau ca plante vindecătoare.
De asemenea, se adună flori, frunze și ramuri de plante cunoscute pentru proprietățile lor apotropice, precum paltinul, nucul și leușteanul, în ziua marelui praznic, acestea fiind considerate a avea puteri vindecătoare.
Există o superstiție puternică în rândul românilor: de Ispas nu este bine să se dea cu împrumut sare sau chibrituri, pentru că se crede că gospodarul care încalcă această tradiție va avea pagube și va fi hulit în comunitate, iar familia sa va avea necazuri.
Expresia "la Paștele Cailor" păstrează un sens peiorativ, semnificând o dată care nu există în calendar. Totuși, în Transilvania, Paștele Cailor se sărbătorește în ziua de Înălțare a Domnului. O legendă spune că, atunci când Fecioara Maria îl năștea pe Iisus, caii făceau mare gălăgie, iar Maria i-ar fi blestemat să fie animale mereu flămânde, cu excepția unei singure zile pe an: Paștele Cailor, joi din săptămâna a șasea după Paști.