O creștere constantă a prețului boabelor de cacao pe parcursul a doi ani a explodat în luna martie, contractele futures fiind mai mult decât duble în trei luni, ajungând la un nivel de două ori mai mare decât recordul anterior. Este o progresie care își are rădăcinile în micile ferme din Africa de Vest, dar care implică, de asemenea, schimbările climatice și complexitatea pieței futures. Cea mai recentă creștere a fost determinată în parte de tipul de turbulențe financiare care pot apărea atunci când mărfurile cresc atât de repede încât copleșesc strategiile menite să protejeze împotriva unei astfel de volatilități, scrie Bloomberg. Rezultatul este aproape sigur că va fi o ciocolată mai scumpă, care ar putea veni în porții mai mici. Dar chiar dacă prețurile se vor reduce de la nivelurile actuale, este probabil să rămână ridicate în anii următori. Economiștilor le place să spună că leacul pentru prețurile ridicate este reprezentat de prețurile ridicate, deoarece acestea pot reduce cererea, pot stimula creșterea ofertei sau ambele. Dar situația cacao arată cât de complicată poate fi această idee în practică, având în vedere complexitatea pieței și datele fizice încăpățânate, cum ar fi timpul necesar pentru ca un nou arbore de cacao să crească. Contractele futures de cacao de la New York și Londra sunt mai scumpe decât au fost vreodată în dolari nominali, depășind maximele înregistrate în 1977, când lumea se confrunta cu o nouă penurie de cacao. Contractele futures tranzacționate la New York au atins un record intraday de 10.080 de dolari pe tonă metrică pe 26 martie și de atunci se tranzacționează peste 9.500 de dolari, în timp ce la Londra boabele se află în intervalul de 8.000 de lire sterline pe tonă (aproximativ 10.000 de dolari). Înainte de această revenire, contractele futures de la New York au rămas în mare parte sub 3.500 de dolari din anii 1980. Această creștere a fost determinată de o criză record a ofertei, în condițiile în care lumea este pe cale să înregistreze un al treilea an de deficite. Potrivit Organizației Internaționale a Cacao, se așteaptă ca producția să fie inferioară cererii în 2024 cu 374.000 de tone, în timp ce producătorul Barry Callebaut se așteaptă la un decalaj de aproximativ 500.000 de tone, echivalentul a aproximativ o zecime din piața mondială. Spre deosebire de majoritatea culturilor cultivate pentru piețele globale de mărfuri, cacao nu este produsă de plantații de mari dimensiuni, ci de mici fermieri, mulți dintre ei din Africa de Vest, care a dominat comerțul de zeci de ani. Coasta de Fildeș și Ghana sunt încă prognozate să furnizeze 53% din cantitatea de cacao din lume în sezonul actual – o cotă care era chiar mai mare înainte de problemele actuale ale recoltei. Iată câțiva dintre factorii care au dus la scăderea producției: Penuria record de cacao produsă de acești factori poate explica tendința generală de creștere a prețurilor, iar analiștii de la Citi Research indicau luna trecută un interval de tranzacționare între 7.000 și 10.000 de dolari pe tonă. Însă amploarea ultimei creșteri – care a dus la o creștere a contractelor futures de cacao din New York cu peste 1.000 de dolari în două sesiuni – i-a determinat pe observatorii pieței să creadă că sunt în joc și factori financiari. Asta deoarece comercianții folosesc de obicei piața futures pentru a se acoperi împotriva riscurilor de pe piața fizică. Vânzătorii care au cacao la îndemână speră că prețurile vor crește, dar se vor proteja făcând pariuri secundare pe scăderea prețurilor. Dacă prețurile cresc, câștigurile obținute din stocurile lor acoperă mai mult decât ceea ce au plătit pentru așa-numitele „poziții scurte”. Dar dacă prețurile scad și stocurile lor valorează mai puțin, pariurile lor scurte vor compensa o parte din pierderi. Acest lucru funcționează bine atunci când mărfurile se mișcă atât în sus, cât și în jos, într-un interval moderat. Ceea ce se complică în cazul mișcărilor bruște ale pieței într-un singur sens este cerința ca comercianții să depună garanții pentru a-și acoperi pariurile futures. Dacă prețurile merg doar în sus, și dacă urcă suficient de mult, costul adăugării acestei garanții poate deveni inaccesibil. Acest lucru îi poate determina pe unii comercianți să își închidă pozițiile – ceea ce nu se poate face decât prin cumpărarea mai multor contracte de cacao, ceea ce duce și mai mult la creșterea prețurilor. Intercontinental Exchange a luat, de asemenea, măsuri pentru a menține ordinea pe piețe, cum ar fi reducerea cantității de cacao pe care comercianții o pot cumpăra prin intermediul bursei din Londra. Așa-numita limită de livrare va trece de la 75.000 de tone în luna mai la 50.000 de tone în iulie și va scădea progresiv până când va ajunge la 25.000 de tone pentru contractul din decembrie și mai departe. Ciocolatierii fac tot ce le stă în putință pentru a compensa costurile mai mari – creșterea prețurilor de vânzare cu amănuntul, reducerea dimensiunilor ambalajelor, maximizarea eficienței și promovarea produselor cu mai puțină cacao. Dar aceste schimbări sunt doar începutul: Companiile acoperă prețurile și își asigură aprovizionarea cu mult timp înainte, astfel încât impactul noilor prețuri la termen, care au atins un nivel record, nu a ajuns încă pe deplin pe rafturile magazinelor. Producătorii de ciocolată vor vedea probabil această inflație în decurs de șase până la 12 luni, iar apoi consumatorii se vor confrunta și ei cu ea, potrivit Bloomberg Intelligence. Lovitura va fi resimțită și de procesatorii de ciocolată și de lucrătorii acestora. Fabricile din Ghana au fost închise cu intermitențe din cauza lipsei de aprovizionare. Marii procesatori de cacao Barry Callebaut AG și Blommer Chocolate Co. au anunțat, de asemenea, că vor închide instalații și vor concedia angajați. Prețurile mai mari sunt bune pe termen lung pentru agricultori, care au fost mult timp prost plătiți. Dar, până acum, cultivatorii din cele mai mari țări producătoare din lume sunt și cei care nu au beneficiat de profiturile integrale ale raliului. Acest lucru se datorează faptului că guvernele din Coasta de Fildeș și Ghana stabilesc prețurile la cacao pe baza vânzărilor realizate cu un an înainte. Fermierii din Coasta de Fildeș primesc 1.000 de franci CFA pe kilogram, în timp ce cei din Ghana primesc 20.928 de cedis pe tonă – ambele echivalând cu aproximativ 1.600 de dolari pe tonă. Producătorii din Coasta de Fildeș fac presiuni pentru a obține o plată mai mare pentru recolta de la jumătatea sezonului, care începe în aprilie, dar autoritatea de reglementare a industriei din această țară a propus menținerea prețurilor la același nivel, potrivit Bloomberg. Între timp, fermierii de pe piețele liberalizate, cum ar fi Brazilia, Ecuador, Camerun și Nigeria, își măresc producția pentru a profita de prețurile mai mari. Brazilia și Camerun încearcă să-și dubleze producția până la sfârșitul deceniului, în timp ce Ecuadorul vizează o producție de 800.000 de tone până în 2030 – o cantitate care ar putea permite națiunii să depășească Ghana și să devină al doilea mare producător mondial, după Coasta de Fildeș. Dar copacii au nevoie de timp pentru a crește, așa că vor trece cel puțin trei ani până când noile păstăi vor oferi o gură de aer pentru aprovizionare. Normele Uniunii Europene care împiedică comerțul cu produse legate de despădurire ar putea, de asemenea, să limiteze extinderea suprafețelor cultivate cu cacao și să reducă aprovizionarea în cea mai mare regiune consumatoare de ciocolată din lume. Este puțin probabil ca oferta să se refacă rapid. Se preconizează că recolta mai mică de la jumătatea sezonului din Coasta de Fildeș, care tocmai începe, va fi mai slabă decât anul trecut, iar unii se pregătesc deja pentru un nou deficit în sezonul următor. De cealaltă parte a ecuației, ciocolata scumpă cântărește deja asupra cererii, determinându-i pe consumatori să cumpere mai puțin. O vreme favorabilă ar putea facilita o redresare mai rapidă a producției. Guvernele din Coasta de Fildeș și Ghana ar putea, de asemenea, să mărească suma plătită agricultorilor. Acest lucru ar finanța reinvestițiile în pesticide, îngrășăminte și forță de muncă pentru a crește randamentul culturilor din 2025. Noii producători din America Latină și din alte părți, atrași de prețurile ridicate, vor începe, de asemenea, să contribuie la oferta globală în anii următori. Sursa: economedia.ro Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!