getFirstMediaUrl('post', 'featured'); ?>
Copiii care cresc în Galați nu păstrează multe amintiri cu zăpadă așa cum o făceau generațiile anterioare. Iernile abundente, cu nămeți înalți cât gardurile, au devenit o prezență tot mai rară, iar jocurile în zăpadă din copilărie s-au restrâns considerabil, potrivit relatărilor despre vremurile trecute.
👉Jocurile cu sania și iernile generoase de altădată
Copiii de odinioară din Galați își amintesc cum se dădeau cu sania din curte până în uliță și cum monopolizau toate pantele din cartier pentru a avea cel mai bun derdeluș. Erau ierni cu un strat consistent de zăpadă, suficient de tare, care transforma străzile într-o adevărată autostradă a Moșului.
Aceste condiții climaterice favorabile făceau ca tatăl să poată plimba copiii cu sania prin tot orașul, iar colindătorii să vină chiar și prin frigul și omătul adunat în straturi groase. „De altfel, de aceea și colindătorii veneau prin ger și prin omăt, scuzându-se în cânt pentru întârziere”, se menționează în poveștile acelor vremuri.
👉Moș Crăciun și tradițiile iernii copilăriei
Imaginea Moșului, care aduce darurile cu sania, este legată în mod special de iernile cu zăpadă. În copilăria multora, sania nu era trasă neapărat de reni, însă reprezenta totuși un simbol important al Crăciunului și al frigului de sezon.
Iernile cu nămeți mai mari ca gardurile și cu drumuri alunecoase au fost prilejuri de bucurie pentru multe generații, însă pentru copiii de astăzi aceste însușiri ale vremurilor trecute au devenit tot mai rare și mai greu de retrăit în realitate.
