Pomenirea lui Iosif și simbolismul smochinului neroditor
Biserica a decis ca în sinaxarul zilei de luni din Săptămâna Patimilor să fie pomenit Iosif, fiul patriarhului Iacob, alături de smochinul neroditor. Conform unei surse, numele Iosif înseamnă „El (Domnul) adaugă”. Acesta a fost al unsprezecelea fiu al lui Iacob și primul al Rahilei.
Știrea biblică ne povestește că, într-o zi, Iacob l-a trimis pe Iosif să aducă vești de la frații săi, care pășuneau cu oile. Frații lui Iosif erau invidioși din cauza visurilor pe care le-a împărtășit. În aceste vise, Iosif a văzut cum snopii săi se ridicau în timp ce ai fraților săi se înclinau înaintea lui. Din acest motiv, frații au hotărât să-l omoare, spunând: „Iată visătorul! Haideți să-l omorâm”.
Ruben, unul dintre frați, a intervenit, sugerând să-l arunce într-un fântână, salvându-l de la moarte. Totuși, el a fost ulterior vândut cu 30 de arginți negustorilor. Apoi, pentru a-și acoperi fapta, frații au tăiat un ied, au muiat haina lui Iosif în sânge și l-au arătat lui Iacob, spunând că fiul său a fost devorat de o fiară.
Fântâna în care a fost aruncat Iosif simbolizează mormântul lui Hristos, pentru că era lipsită de apă, fapt ce indica imposibilitatea de a oferi viață. La fel cum Iosif a fost dus în Egipt, Hristos a fost pus în mormânt, iar prin Învierea sa, mormântul a devenit loc de viață.
Apostolul Pavel vorbește despre învierea trupurilor spunând că „se seamănă trupul într-o necinste, înviază într-o slavă”. Iosif, vândut de frații săi, este o prefigurare a lui Hristos, vândut de Iuda, așa cum menționează Sfantul Andrei Criteanul în Canonul cel Mare.
În altă ordine de idei, smochinul neroditor reprezintă sinagoga care nu a adus roadele mântuirii. Sfantul Evanghelist Marcu relatează cum Iisus a trecut pe lângă un smochin, găsind doar frunze. „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac”, a zis Iisus, iar smochinul s-a uscat. Aceasta arată lipsa de roade duhovnicești.
În interpretarea sa, Isidor Pelusiotul sugerează că smochinul a simbolizat păcatul, având dulceața plăcerii, dar și usturimea conștiinței. Fiecare persoană care nu aduce roade duhovnicești este comparată cu un smochin neroditor.
Această relatare ne îndeamnă să fim umili și să înțelegem că fiecare dintre noi are chemarea de a produce roade spirituale. Sfântul a subliniat importanța de a răspunde cu „Iată-mă” chemării divine, fără a găsi scuze sau a ne eschiva de la a împlini voința lui Dumnezeu.
