Variola maimutei, declarată urgență internațională

Variola maimutei, cunoscută și sub denumirea de mpox, poate fi transmisă prin contact cu lenjerie și obiecte contaminate de persoane infectate. La data de 14 august, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a reîntărit importanța situației, declarând epidemia o urgență de sănătate publică de interes internațional, pentru a doua oară în ultimii doi ani, ca urmare a unui focar de infecție virală în Republica Democrată Congo, ce s-a extins în țările vecine.

Boala este provocată de virusul monkeypox, parte a genului orthopoxvirus din familia poxviridae. Conform Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) din România, poxvirusurile au o rezistență crescută în medii uscate, la temperaturi ridicate și pot tolera diverse niveluri de pH, ceea ce le conferă o persistență considerabilă în mediu. INSP menționează că transmiterea interumană a variola maimutei nu se produce cu ușurință.

Virusul poate fi transmis de la o persoană infectată prin contact cu materialul infectios din leziunile cutanate, prin picături respiratorii, dar și prin obiecte contaminate. Transmiterea prin picături respiratorii necesită un contact prelungit față în față. Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) detaliază că boala se poate transmite prin contact apropiat, fie cu un animal, fie cu o persoană infectată, dar și prin contact cu materiale ce conțin virusul.

Virusul pătrunde în organism prin leziuni ale pielii, prin căile respiratorii, precum și prin contact cu fluide corporale infectate. Au fost raportate cazuri de transmitere a virusului și de la mamă la făt prin placentă sau infecții apărute în medii spitalicești.

Centers for Disease Control and Prevention (CDC) din SUA a oferit clarificări cu privire la modul de transmitere a variola maimutei, explicând că virusul se poate răspândi prin contact cu obiecte contaminate, precum haine sau prosoape. Totodată, CDC a precizat că virusul nu se transmite în piscine sau bazine cu apă tratată chimic, conforme normelor din legislația americană.

Variola maimutei este endemică în mai multe țări, printre care se numără Benin, Camerun, Republica Centrală Africană, Republica Democrată Congo, Gabon, Ghana, Coasta de Fildes, Liberia, Nigeria, Republica Congo, Sierra Leone și Sudanul de Sud. Risc scăzut de infecție a fost observat în cazul animalelor de companie infectate.

Simptomele care pot indica infecția includ erupții cutanate inexplicabile și febră, iar persoanele cu aceste simptome și care au avut contact recent cu cazuri confirmate sau s-au aflat în zone endemice ar trebui să solicite asistență medicală. Diagnosticul de variola maimutei se confirmă prin teste de laborator.

În cazul unei infectări confirmate, persoana afectată poate beneficia de izolare la domiciliu pentru formele ușoare ale bolii, iar pentru formele medii sau severe este necesară spitalizarea. Aceștia trebuie să evite contactul apropiat cu alte persoane și să fie monitorizați atent de către medicii de familie.

Autoritățile sanitare vor identifica contactele apropiate ale unui caz confirmat, iar acestea vor fi monitorizate timp de 21 de zile pentru a observa eventuale simptome. De asemenea, animalele de companie care au avut contact cu un caz confirmat vor fi izolate pentru o perioadă similară.