Străzile din Kathmandu sunt marcate de semnele revoluției: petele de sânge uscat de pe trotuar sunt spălate de ploile târzii ale musonului; porțelanuri sparte în reședințele jefuite ale politicienilor; mirosul de fum provenit de la clădirile publice incendiate, scrie Financial Times în debutul unui larg material dedicat mișcărilor sociale violente care au cuprins în ultimii ani țări din Asia de Sud, cel mai recent exemplu fiind cel al Nepalului, care s-au încheiat cu schimbări de regim. O inscripție cu negru pe un perete de marmură al clădirii parlamentului carbonizate, incendiate săptămâna trecută în capitala Nepalului, rezumă momentul: „De acum înainte, numai tinerii din Generația Z vor fi în acest loc. Liderii corupți vor fi trimiși în afara țării. Trăiască Nepalul. Trăiască tinerii din Generația Z”. Demonstrațiile din Nepal au fost numite protestul „Generației Z” – care se referă, în general, la persoanele născute între 1997 și 2012 – după ce tinerii, unii în uniforme școlare, au ieșit în stradă împotriva a ceea ce considerau o elită politică îmbătrânită și coruptă. După două zile de proteste mortale și distructive, prim-ministrul Sharma Oli a demisionat marțea trecută. Poliția a declarat vineri că numărul morților în urma tulburărilor a ajuns la 51 la nivel național, cu aproape 1.400 de răniți. Mitingurile inițiale au fost declanșate de interzicerea de către guvern a principalelor platforme de socializare, dar au devenit un punct de cotitură al sentimentului de lungă durată împotriva politicienilor și familiilor lor, considerați corupți. „Eram acolo doar pentru a ne revolta împotriva corupției”, spune Anjali Shah, o studentă la drept în vârstă de 24 de ani, care a văzut cum unii dintre colegii ei protestatari au fost împușcați cu gloanțe reale de către poliție. „Am simțit că ne pot interzice accesul online, dar putem totuși să ieșim în stradă pentru a protesta față de guvern, cerând să știm unde se duc impozitele noastre, cum de au un astfel de stil de viață cu salariul unui funcționar public, în timp ce noi ne luptăm să supraviețuim.” Nepalul, unde vârsta medie este de 25 de ani, sub media asiatică de 32 de ani, întruchipează o tendință regională în creștere, în care liderii mai în vârstă din generația lui Oli se ciocnesc cu tinerii marginalizați, ambițioși și adesea șomeri, care sunt sătui de politica obișnuită și de lipsa oportunităților. Este doar ultima piesă de domino care a căzut. În mijlocul unei crize economice grave în Sri Lanka în 2022, zeci de mii de protestatari, în principal tineri, s-au adunat în Colombo, capitala comercială, și au ocupat palatul prezidențial. Președintele de atunci, Gotabaya Rajapaksa, în vârstă de 76 de ani, a fugit din țară cu un avion militar către Maldive. Doi ani mai târziu, în Bangladesh, studenții de la Universitatea din Dhaka au condus o revoltă populară de amploare, care a forțat în cele din urmă conducătorul autoritar al țării, Sheikh Hasina, în vârstă de 77 de ani, să fugă în India. Luna trecută, Indonezia a părut pentru scurt timp că ar putea fi următoarea țară afectată. Studenții au ieșit în stradă după ce au aflat că membrii parlamentului se recompensează cu alocații generoase pentru locuințe de 3.000 de dolari pe lună – de 10 ori mai mult decât salariul minim în capitala Jakarta – într-o perioadă de slăbiciune economică generalizată. Președintele Prabowo Subianto, în vârstă de 73 de ani, a reușit să stopeze tulburările prin eliminarea avantajelor parlamentare și concedierea ministrului său de finanțe. Factorii comuni ai tuturor acestor revolte sunt îmbătrânirea și înrădăcinarea clasei politice în economiile asiatice în dezvoltare, unde generația tânără vede că roadele creșterii economice revin elitelor și nu le îmbunătățesc propriile vieți. Șomajul în rândul tinerilor din aceste țări este ridicat, la fel ca și nivelul corupției. Deși fiecare serie de proteste este unică și specifică, unii experți le consideră interconectate. „În întreaga regiune, generația Z le transmite liderilor politici că dorește schimbare. Acești tineri nu au aceeași atitudine reverențioasă față de liderii politici pe care o avea probabil generația mai în vârstă”, spune Shafqat Munir, cercetător principal la Institutul de Studii pentru Pace și Securitate din Bangladesh, din Dhaka. „Generația Z de astăzi are o viziune foarte globală, vede ce s-a întâmplat în alte țări. Internetul nu este pentru ei doar un mijloc de comunicare, ci literalmente sângele lor vital, care poate aprinde o furtună de foc.” Momentul „să mănânce prăjituri” al Marie-Antoinettei din Nepal a venit chiar din social media. Cu câteva săptămâni înainte de interdicție, pe Instagram și TikTok circulau videoclipuri care pretindeau să arate mașinile scumpe, poșetele și vacanțele de care se bucurau copiii politicienilor, cu hashtag-uri precum #NepoKid și #NepoBabies. Imaginile cu stilul de viață aparent extravagant al familiilor celor puternici s-au dovedit incendiare într-o țară care ocupă locul 107 din 180 de țări în indexul anual al corupției al Transparency International și unde venitul pe cap de locuitor este de 1.400 de dolari pe an – mai mic decât al tuturor vecinilor săi din Asia de Sud, cu excepția Afganistanului, potrivit datelor Băncii Mondiale.„Cetățenii nu au sare. Dar voi trebuie să mâncați din farfurii de aur și argint”, se arată într-o postare pe Instagram care prezintă copiii unor politicieni nepalezi de rang înalt bând șampanie. Studentul la drept Shah spune: „Punctul de plecare al acestei mișcări a fost o tendință pe rețelele de socializare de a expune Nepo Kids, copiii politicienilor care duc un stil de viață luxos și se laudă cu asta pe propriile rețele de socializare, în timp ce noi ne luptăm cu lipsa apei potabile, a locurilor de muncă și a oportunităților într-o țară cu un nivel foarte ridicat de corupție”. Unii dintre protestatarii de pe străzile națiunii himalayene înghesuite între India și China sunt prea tineri pentru a-și aminti ultima dată când Nepalul a fost zguduit de proteste care au dus la schimbări radicale. Revolta din 2006 a deschis calea pentru ca fostul rege autocrat al Nepalului să pună capăt monarhiei vechi de 239 de ani.Dar, în ciuda promisiunilor unui nou Nepal, era republicană nu a reușit să aducă stabilitate într-o țară marcată de 10 ani de război civil. De atunci, țara a avut mai mult de o duzină de guverne, iar mulți dintre aceiași actori politici au rămas pe scena politică – inclusiv Oli, care a fost de patru ori prim-ministru, alimentând frustrările noii generații care a crescut văzând cum speranțele sale de reformă erau zdrobite de vechea gardă. „Statul a continuat să nu răspundă preocupărilor cetățenilor obișnuiți, iar prim-miniștrii și elita politică au continuat să se comporte ca și cum ar fi fost noii regi, crezând că nimeni nu îi poate provoca”, spune Amish Raj Mulmi, scriitor politic din Kathmandu și autor al cărții All Roads Lead North: Nepal’s Turn to China (Toate drumurile duc spre nord: Nepalul se îndreaptă spre China). „Această frustrare, această furie, a explodat săptămâna aceasta, la fel ca în alte țări în care nemulțumirea tinerilor era răspândită, cum ar fi Bangladesh, Sri Lanka și, recent, Indonezia.” În Bangladesh, revolta a început cu o protest împotriva sistemului de cote de locuri de muncă în serviciul public, considerat a favoriza partidul Awami League, aflat la putere la momentul respectiv.„Dar foarte repede a devenit clar că era vorba de ceva mult mai mare”, spune Nahid Islam, liderul Partidului Național al Cetățenilor din Bangladesh, format din grupurile de studenți care au condus „Revoluția Musonului” de anul trecut. „A fost o respingere a unui acord politic fascist, a corupției înrădăcinate și a unui stil vechi de politică care nu mai servea poporului – ci doar loialiștilor regimului și unei dinastii conducătoare.” Acolo, ca și în Nepal, reacția dură a autorităților a inflamat situația. Poliția și forțele de securitate au reprimat violent protestele, trăgând cu muniție reală în mulțime și țintind studenții. Aproximativ 1.400 de persoane au fost ucise, dar demonstranții au continuat să iasă în stradă în ciuda pericolului.În mod similar, în Indonezia, protestele s-au intensificat după ce un vehicul al poliției a lovit și ucis un șofer de motocicletă în vârstă de 21 de ani, în apropierea uneia dintre demonstrațiile din centrul Jakarta, în timp ce acesta efectua o livrare. „[Moartea lui] a turnat gaz pe foc, deoarece simboliza modul în care cei bogați și puternici îi calcă în picioare pe cei slabi și săraci”, spune Achmad Sukarsono, director asociat la firma de consultanță Control Risks. La fel ca în Nepal, spune el, comportamentul deconectat de realitate al legiuitorilor indonezieni, scandalurile de corupție în care au fost implicați oficiali guvernamentali și cultura promovată de social media, care „glorifică etalarea statutului de elită chiar și atunci când protestele erau deja în plină desfășurare în toată țara, au dus furia publicului la cote maxime”. Cel puțin 10 persoane au murit în timpul demonstrațiilor, în care mai multe clădiri ale parlamentului regional au fost incendiate. Mulțimile furioase au pătruns și au jefuit casele ministrului de finanțe de atunci, Sri Mulyani Indrawati, și ale mai multor parlamentari. „Dacă parlamentarii își exercită rolul de reprezentanți ai poporului, vor fi mai sensibili la suferințele reale ale oamenilor”, spune Dewi Fortuna Anwar, profesor la Agenția Națională de Cercetare și Inovare din Indonezia, dar ei „trăiesc în propria lor mică bulă”. Conform datelor ONU, țările din Asia de Sud și de Sud-Est au, de obicei, o pondere mai mare decât media a tinerilor. În 2023, persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani reprezentau o cincime din populația Nepalului, peste media globală de 15,6%, de exemplu. O populație tânără ar trebui să fie un avantaj economic, aducând inovare, competențe tehnologice, idei noi și o forță de muncă energică. Cu toate acestea, în unele părți ale Asiei, presupusul dividend demografic rămâne nevăzut. Nu se creează suficiente locuri de muncă pentru a absorbi ceea ce ar putea fi o forță de muncă productivă. Conform estimărilor departamentului de ocupare a forței de muncă în străinătate din Nepal, aproximativ 700.000 de nepalezi au părăsit recent țara în căutarea unui viitor mai bun, în principal către țările bogate din Golf, reducând populația de 29 de milioane de locuitori. Banii trimiși înapoi de migranții care lucrează în străinătate au fost „esențiali” pentru creșterea economică a Nepalului, potrivit Băncii Mondiale, dar „nu s-au tradus în locuri de muncă de calitate în țară, consolidând un ciclu de oportunități pierdute și plecarea continuă a multor nepalezi”.Potrivit Organizației Internaționale a Muncii a ONU, peste 80% din forța de muncă din Bangladesh, Indonezia și Nepal este angajată în mod informal. Șomajul în rândul tinerilor rămâne la un nivel ridicat, rata șomajului în Sri Lanka în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani fiind de aproximativ 22% anul trecut, în timp ce în Nepal a fost de 21% — mai mare decât media globală. „Nemulțumirea tinerilor din anumite părți ale Asiei se datorează în primul rând caracterului corupt și autoritar al regimurilor, dar reflectă și frustrarea socio-economică”, spune Christophe Jaffrelot, expert în Asia de Sud la Sciences Po din Paris. „Inegalitățile cresc peste tot, între tinerii super-bogați și cei săraci din clasa de mijloc afectați de șomaj”. Dar acești tineri au devenit o forță de care trebuie să se țină seama. În Bangladesh, ei au creat Partidul Național al Cetățenilor, care va participa la alegerile de anul viitor și s-a angajat să elaboreze o nouă constituție democratică pentru țară, dacă va fi ales. În Sri Lanka, votul tinerilor a fost crucial pentru alegerea surprinzătoare, anul trecut, a outsiderului de stânga Anura Kumara Dissanayake în funcția de președinte. Bărbatul de 56 de ani promisese să pună capăt corupției și să elimine privilegiile elitelor țării. În Nepal, reprezentanții grupurilor din generația Z au reușit vineri să asigure numirea unei foste președinte a Curții Supreme, Sushila Karki, considerată necoruptă, pentru a prelua frâiele unui guvern interimar, în încercarea de a respinge pe cei care încearcă să sechestreze revoluția lor himalayană. Străzile sunt acum calme în Kathmandu. În timp ce un labirint de puncte de control militare se află între rămășițele mașinilor arse și ceea ce a mai rămas din clădirile guvernamentale, tinerii „încearcă să reconstruiască țara noastră chiar acum”, spune Sudan Gurung, unul dintre liderii mișcării „Generația Z”. Lucrurile au început deja: la cererea lui Karki, președintele a dizolvat rapid parlamentul și a convocat alegeri generale anticipate, programate pentru luna martie. „Legăturile comune între Generația Z sunt grupa noastră de vârstă și nemulțumirile. Am ieșit în stradă pentru a protesta împotriva corupției și pentru a cere responsabilitate și transparență din partea politicienilor”, spune Yatish Ojha, un alt manifestant din Generația Z. „Am fost oarecum influențați de vecinii noștri din Sri Lanka și Bangladesh.” Ojha, în vârstă de 25 de ani, recunoaște că, în capitală, „nu ne-am gândit niciodată că vom răsturna întregul regim politic în două zile”. Citește și: Protestele violente din Nepal vor afecta turismul, spun analiștii. Care e situația Noua șefă a guvernului din Nepal promite să răspundă la revendicările protestatarilor pentru „sfârșirea corupției”