Este numele pe care i-l dă Politico., pentru că sunt persoane la Bruxelles care îl denumesc așa. Bjoern Seibert este cunoscut ca fiind omul pe care trebuie să-l suni pentru a rezolva lucrurile la Bruxelles. „Este cel mai influent om din culisele puterii de la Bruxelles”, explică publicația. Iar dacă nu ați auzit niciodată de el, este bine, exact așa îi place lui, scrie Politico. Bjoern Seibert se bazează pe șefii de partid pentru a-și exercita influența asupra Parlamentului European. Și gestionează Comisia Europeană, o instituție cu 32.000 de angajați, ca pe o extensie a creierului său, supraveghind totul, de la postările pe rețelele sociale până la numirile personalului de nivel mediu. Alături de von der Leyen de aproximativ un deceniu, acest bărbat de 45 de ani, cu un ton blând, și-a construit o reputație de muncitor neobosit, strateg politic perspicace și operator nemilos de eficient, care își respectă promisiunile. Pentru înalții oficiali din Paris, Berlin și Washington, este un vis devenit realitate. În sfârșit, au pe cineva care poate ridica telefonul și poate livra, un atu imens într-o perioadă în care Europa era zguduită de crize. „Este incredibil de influent”, a declarat Phil Gordon, fost consilier pentru securitate națională al Kamalei Harris, pe când aceasta era vicepreședinte al SUA. „Nimeni nu era considerat mai înțelegător în ceea ce privește UE și modul de a face lucrurile.” Alții sunt de acord, lăudându-l pe Seibert ca fiind „foarte inteligent” și un „gânditor strategic”. „Este de departe cel mai puternic oficial din Bruxelles”, a declarat Mujtaba Rahman, șeful departamentului Europa al grupului de reflecție Eurasia Group. Mai confortabil în culise decât în lumina reflectoarelor, Seibert este extrem de discret. Faptele cunoscute public despre el includ faptul că este căsătorit, are doi copii și lucrează incredibil de multe ore. Cam asta este tot. Dar, pe măsură ce începe al doilea mandat de cinci ani ca șef de cabinet al lui von der Leyen, Seibert – uneori numit „copreședinte” neoficial al Comisiei – se confruntă cu critici din ce în ce mai mari din partea celor care consideră că puterea lui a crescut prea mult. Într-un interviu acordat Politico la începutul lunii iunie, fostul negociator al UE pentru Brexit, Michel Barnier, a deplâns ceea ce a numit o „derivă autoritară” la Bruxelles sub conducerea lui von der Leyen și a „puternicului său șef de cabinet”. Acest lucru este în concordanță cu ceea ce șase angajați actuali și foști ai Comisiei au declarat, și anume că insistența lui Seibert de a aproba totul, de la discursurile publice ale comisarilor săi până la numele persoanelor selectate pentru cabinet, duce la blocaje, întârzieri și chiar demoralizare. Un alt efect este frica. Din cei 25 de oficiali, diplomați, parlamentari și experți ai UE cu care am discutat pentru acest articol, povestesc autorii materialului de presă, doar trei au acceptat să vorbească oficial și doar unul dintre ei a exprimat critici. Mai multe persoane au invocat teama de represalii profesionale ca motiv pentru care au dorit să rămână anonime. Alții spun că tendințele sale conservatoare germane sunt prea dominante într-un oraș care este deja predominant german și conservator. Ei amintesc momentul în care Seibert a insistat să susțină un conservator german pentru un post important de reprezentant comercial al UE, doar pentru a vedea că numirea a dus la o reacție politică majoră. Alții mai indică relația sa strânsă de colaborare cu administrația fostului președinte american Joe Biden, care, spun ei, a devenit o povară după alegerea lui Donald Trump. „O mare parte din puterea sa provenea din legătura directă cu Casa Albă”, a declarat un fost funcționar al Comisiei. „Acest lucru nu mai este valabil în cazul lui Trump. Totul trebuie reconstruit.” Un funcționar al Comisiei a respins această caracterizare, subliniind contactele regulate și continue cu Casa Albă. Un purtător de cuvânt al Comisiei a refuzat să comenteze acest articol. Seibert însuși a refuzat să fie intervievat. Alți oficiali ai Comisiei au respins criticile, afirmând că el are mult timp la dispoziție pentru dezbateri – sute de ore, potrivit unei statistici comunicate Politico – și că centralizarea a făcut UE mult mai eficientă. Blocajele și întârzierile, susțin apărătorii lui Seibert, se datorează în parte faptului că angajații solicită opinii cu privire la dosare care nu necesită neapărat îndrumarea superiorilor. Dar această explicație este contestată de alții, care spun că numai Seibert și von der Leyen pot fi trași la răspundere pentru sistemul pe care l-au creat. „Această Comisie este foarte ierarhică, nimic neputând trece de Bjoern fără consimțământul său”, a declarat Bas Eickhout, copreședinte al grupului Verzilor din Parlamentul European. Într-adevăr, Seibert nu este primul funcționar public al UE care inspiră teamă și fascinație la Bruxelles. Înaintea lui, a existat Martin Selmayr, un alt german care a deținut puterea sub fostul președinte Jean-Claude Juncker și era cunoscut sub numele de „Monstrul din Berlaymont”. Dar majoritatea oamenilor sunt de acord că Seibert este acum figura mai redutabilă — un Terminator T-1000 nemilos, din metal lichid, în comparație cu modelul T-800 din generația mai veche, laconic și mai greoi, interpretat de Arnold Schwarzenegger. „Astăzi este mult mai puternic decât a fost vreodată Selmayr”, a declarat un fost oficial al guvernului francez. Oricine caută informații despre Seibert în istoria sa personală va fi dezamăgit: puține lucruri din tinerețea sa au ajuns în domeniul public, iar o intrare pe Wikipedia oferă la fel de multe indicii ca o tăbliță babiloniană spartă. În persoană, Seibert este o figură discretă, dar impunătoare fizic – înalt, vorbitor de engleză perfectă, cu urme de umor sec, poate fi văzut în apropierea șefului său, purtând adidași Asics și ținând în mână un pachet de dosare. Este mai tăcut decât Selmayr, dar are și o influență mai mare: un oficial al Comisiei l-a descris ca fiind un „ucigaș tăcut”. Seibert a absolvit în 2005 facultatea de științe sociale a Universității Erfurt din landul Turingia, în estul Germaniei, potrivit universității, apoi a obținut o serie de burse de cercetare la instituții academice din SUA, inclusiv MIT, concentrându-se în principal pe apărare și securitate. La întoarcerea în Germania, s-a mutat la Ministerul Apărării german, unde a lucrat inițial la departamentul de politică, potrivit unui fost coleg, care a mai spus că a impresionat colegii prin faptul că s-a opus ortodoxiei Bundeswehr. La acea vreme, capacitatea sa de a lucra ore aparent inumane a făcut impresie și l-a ajutat să obțină o promovare în biroul lui von der Leyen, care era atunci ministru al apărării. Acesta a fost începutul duo-ului „Bjoern și Ursula”, care avea să ajungă să conducă Bruxelles-ul. Un episod din 2019, după ce von der Leyen a fost aleasă de liderii UE pentru a fi următorul șef al Comisiei, dezvăluie un ingredient cheie al parteneriatului lor. Seibert a fost chemat să depună mărturie în fața unei comisii de anchetă a parlamentului german care investiga modul în care contractele lucrative ale ministerului apărării, în perioada în care von der Leyen era la conducere, au fost atribuite consultanților externi fără o supraveghere adecvată și dacă o rețea de conexiuni personale informale a facilitat aceste tranzacții. În centrul anchetelor comisiei se afla Katrin Suder, o fostă consultantă McKinsey care a devenit adjuncta lui von der Leyen, responsabilă de departamentul de armament al ministerului apărării. În 2014, ea l-a adus pe Seibert în departamentul său, l-a promovat rapid în funcția de șef de cabinet și mai târziu l-a recomandat pentru aceeași funcție în cadrul administrației șefei lor comune, von der Leyen. Prestația sa în fața comisiei de anchetă ar fi mulțumit chiar și cei mai exigenți șefi mafioți. „Seibert a declarat într-o buclă nesfârșită că nu-și amintește nimic, absolut nimic”, potrivit unui reportaj al presei germane despre prestația sa din acea perioadă. Loialitatea lui Seibert urma să fie pusă la încercare din nou în curând. După ce von der Leyen a obținut aprobarea liderilor UE pentru a deveni președinte al Comisiei, ea avea nevoie de o majoritate de două treimi în Parlamentul European pentru a fi confirmată în funcție. În mod normal, sarcina de a aduna o majoritate îi revenea lui Manfred Weber, un conservator german puternic care supraveghează grupul umbrelă al partidelor europene de centru-dreapta. Dar Weber își lingea rănile după ce fusese trecut cu vederea pentru funcția de vârf a UE în favoarea lui von der Leyen. Așadar, sarcina i-a revenit lui Seibert care, în ciuda faptului că nu avea experiență ca operator politic, a reușit să obțină o majoritate de nouă voturi pentru von der Leyen, ieșind din cercul normal al așa-numitelor partide de guvernământ și apelând la populiștii de dreapta. Datorită „contribuției semnificative” a lui Seibert, von der Leyen a fost confirmată, a declarat la momentul respectiv un coleg german. Odată instalați la Comisie, cei doi s-au confruntat cu un val de scepticism. „Când Comisia și-a început activitatea, exista mult scepticism cu privire la capacitatea lui von der Leyen și Bjoern de a controla instituția, deoarece nu știau cum funcționează aceasta”, a declarat un fost oficial francez. „Au infirmat acest scepticism în câteva zile.” Seibert, în special, i-a impresionat pe colegii săi. „Era extrem de bine pregătit”, a declarat același oficial. „Arăta întotdeauna că știe exact ce se întâmplă în politica franceză. Era clar că era o persoană de încredere, dar care ținea și la control, la putere.” Lucrând într-o echipă restrânsă, cu un grup mic de consilieri vorbitori de limbă germană, von der Leyen și Seibert au folosit pandemia de Covid-19 pentru a-și consolida puterea. Când a venit momentul negocierii contractelor pentru vaccinuri, au împărțit sarcinile între mai multe secții ale Comisiei, încredințându-i comisarului pentru piața unică, Thierry Breton, supravegherea lanțurilor de aprovizionare cu vaccinuri. Însă negocierea contractelor în sine a fost încredințată Sandrei Gallina, o înaltă funcționară din domeniul sănătății din cadrul Comisiei. În realitate, potrivit a doi foști funcționari ai Comisiei, Seibert și von der Leyen au condus negocierile, care au culminat cu anunțul președintei din decembrie 2020 privind un acord pentru achiziționarea a milioane de doze de vaccin de la Pfizer-BioNTech. The New York Times a raportat că acest acord a fost încheiat după un schimb de mesaje text între von der Leyen și directorul executiv al Pfizer. Comisia neagă că mesajele text conțineau informații substanțiale referitoare la negocieri. În scandalul „Pfizergate” care a urmat, von der Leyen a fost criticată – și judecată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene – pentru că nu a păstrat mesajele. Dar o parte din aceste critici ar fi trebuit să fie îndreptate către Seibert, au spus foștii funcționari. „Era responsabilitatea lui”, a spus unul dintre cei doi foști funcționari. „El este motivul pentru greșelile monumentale comise de președinta sa.” Un purtător de cuvânt al Comisiei a refuzat să comenteze. Loialitatea avea să joace din nou un rol important în ultimele luni ale primului mandat al lui von der Leyen și Seibert în cadrul Comisiei. În timp ce von der Leyen se pregătea pentru o candidatură la realegere (cu Seibert ca manager de campanie), decizia lor de a nominaliza un conservator german loial pentru funcția de trimis al UE pentru întreprinderile mici și mijlocii a stârnit o revoltă. Patru comisari, printre care și Breton, au contestat decizia de a-l numi pe Markus Pieper în detrimentul a două femei care, potrivit unor surse, obținuseră note mai mari în procesul de selecție.Doi foști funcționari își amintesc că Seibert a apărat nominalizarea în cadrul instituției, afirmând că nu avea „niciun fel de flexibilitate” în această chestiune. Argumentul nu a fost bine primit. Duo-ul de conducere a fost nevoit să retragă nominalizarea lui Pieper. Criticii au susținut că episodul a evidențiat o lipsă de sensibilitate politică, deoarece Seibert nu a anticipat reacția negativă care a venit în primul rând din partea lui Breton, împreună cu diplomatul de rang înalt de atunci, Josep Borrell, fostul comisar socialist luxemburghez Nicolas Schmit și comisarul italian pentru economie Paolo Gentiloni. „Problema este lipsa de experiență în management”, a spus același fost oficial. „Aceasta duce la o tendință de a face lucrurile într-un mod autoritar.” Von der Leyen și Seibert au învățat lecția. Când a venit momentul să aleagă comisarii după realegerea lui von der Leyen în 2024, l-au forțat pe rebelul Breton să plece și au umplut Colegiul cu candidați mai puțin experimentați. Din nou, Seibert a fost în prima linie, negociind cu șefii politici din Parlamentul European care trebuiau să aprobe nominalizările în cadrul audierilor. Un înalt funcționar al Parlamentului l-a descris pe Seibert ca fiind o persoană „foarte profesionistă”, dar și rapidă în a exercita presiuni atunci când lucrurile nu merg așa cum dorește. „Observ din ce în ce mai mult că nu se descurcă bine cu contradicțiile... Nu este obișnuit să fie contrazis în acest sens.” Odată audierile încheiate, Seibert s-a apucat să verifice numirile membrilor individuali ai cabinetului pe baza criteriilor de gen și naționalitate. Fiecare comisar a trebuit să trimită lista cu alegerile sale pentru cabinet la etajul 13, unde șeful de cabinet al președintelui aproba sau respingea personal numele. „Acesta este stilul lui Seibert”, a spus un actual înalt funcționar al Comisiei, care a subliniat că Seibert a fost primul șef de cabinet al cărui nume a fost afișat pe un panou, chiar sub numele președintelui, în fața liftului de la etajul 13 al clădirii Berlaymont. „El nu lasă nimic la voia întâmplării.” De atunci, controlul lui Seibert asupra puterii în cadrul Comisiei s-a consolidat și mai mult. Un exemplu elocvent: recenta restructurare a secretariatului general al Comisiei, planificată și supusă aprobării în ianuarie. Undă verde a venit trei luni mai târziu, nu din cauza vreunei probleme, ci pentru că Seibert nu apucase încă să se ocupe de ea. Un membru al cabinetului unui prim-ministru european a glumit: „Știu că este un tip care nu știe să delege și că această incapacitate de a delega și obsesia de a co-guverna comisia împreună cu Ursula au cauzat blocaje și frustrări în cabinete.” În alte cazuri, criticii s-au arătat iritați de tendința lui Seibert de a zdrobi opoziția. Un înalt funcționar al Parlamentului a reiterat îngrijorarea cu privire la puterea lui Seibert: „Se află într-o poziție de putere atât de mare încât vorbește direct cu comisarii. Vorbește direct cu politicienii. Uită puțin care este locul lui”. Chiar dacă își exercită puterea la Bruxelles, Seibert trebuie acum să-și reconstruiască relația cu Washingtonul. Identificat ca „omul lui Biden” datorită relației sale cu fostul consilier pentru securitate națională Jake Sullivan, Seibert a jucat un rol cheie în construirea celei mai strânse relații transatlantice din ultimele decenii. El și Sullivan au emis comunicate comune și au colaborat strâns pentru a impune sancțiuni împotriva Rusiei după invazia pe scară largă a Ucrainei. Când anunțul lui Biden privind Legea de reducere a inflației a amenințat să deterioreze relațiile dintre Bruxelles și Washington, diplomația din culise a lui Seibert cu Casa Albă a dus la o conferință de presă comună rară în Rose Garden între von der Leyen și Biden, potrivit unui fost înalt funcționar al Comisiei. Dar această apropiere nu l-a ajutat pe Seibert în timpul mandatului lui Trump, care a refuzat să vorbească cu von der Leyen sau cu orice alt oficial al UE timp de luni de zile după alegerea sa. Seibert l-a însoțit recent pe negociatorul comercial șef Maroš Šefčovič în călătoriile de negociere la Washington D.C., dar orice urmă a vechii relații speciale pare să fi dispărut, în contextul în care Europa se confruntă cu tarife extrem de ridicate. Abordarea Comisiei a fost aceea de a acționa cu prudență pentru a nu-l irita pe Trump, evitând acțiuni – precum impunerea unei amenzi companiei X a lui Elon Musk pentru încălcarea Legii serviciilor digitale – care ar putea provoca un tweet furios sau represalii bruște. Dar această abordare, care include acum concesii potențiale de anvergură privind regulamentul digital al Europei pentru a încheia un acord comercial, subminează suveranitatea europeană, potrivit criticilor care spun că UE ar trebui să-și apere regulile indiferent de costuri. „Toate acestea se datorează fricii: frica de a ofensa americanii”, a spus fostul oficial. Un oficial al Comisiei, care a dorit să rămână anonim, a subliniat ceea ce a numit contacte regulate între Seibert și membrii administrației Trump, precum și întâlniri față în față, inclusiv vizitele lui Seibert la Washington. În ansamblu, reputația lui Seibert reflectă orașul în care trăiește: birocratic, obsedat de putere, în mare parte opac. Aceasta generează mituri în jurul funcționarilor publici puternici care acționează în umbră, mai întâi Selmayr, acum Seibert. Puțini dintre cei intervievați pentru acest articol și-au exprimat îngrijorarea serioasă cu privire la influența lui Seibert. Dar este revelator faptul că doar o singură persoană din 25 – un legislator olandez, nu mai puțin – a fost dispusă să împărtășească o opinie critică în mod oficial. „În interacțiunea sa cu Parlamentul, el a fost întotdeauna un jucător corect și și-a respectat promisiunile”, a spus legislatorul Verzilor, Eickhout. „Singura problemă este că această Comisie este foarte ierarhică, nimic neputând trece de Bjoern fără consimțământul său. Acest lucru duce la acumularea unui număr destul de mare de dosare pe biroul său și la faptul că mulți funcționari ai Comisiei nu știu când se va lua o decizie.