Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a fost înmormântat joi cu onoruri militare. În cadrul ceremoniei funerare, sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Ion Iliescu a fost scos din mașina mortuară și plasat, la intrarea în Cimitirul Militar Ghencea III, pe un afet de tun. Similar, cu prilejul funeraliilor de stat organizate în 2017, la despărțirea de Regele Mihai I, sicriul cu fostul suveran a fost, de asemenea, transportat pe un afet de tun. Foștii șefi de stat beneficiază automat, conform legii 215/2016, de funeralii de stat care includ și onoruri militare. Tradiția transportării sicriului pe un afet de tun a fost instituită de Casa Regală Britanică în 1901, cu ocazia funeraliilor Reginei Victoria și adoptată, ulterior, și de alte state, inclusiv România. La mijlocul anilor 1800, în timpul domniei Reginei Victoria, a fost instituit un nou set de reguli de protocol pentru militari în relația cu Casa Regală britanică. Așa-numitul „Queen's Regulations” (care devine „King's Regulations, când monarhul e bărbat) a inclus un nou amendament care să permită folosirea unui afet de tun tras de cai pentru transportarea sicriului suveranului pe traseul spre locul de înmormântare, în cazul în care acest traseu era mai mare de o milă (1,6 kilometri). De atunci, afetul de tun a devenit un element specific în cadrul funeraliilor de stat sau cu onoruri militare. În România monarhistă, prima astfel de ceremonie funerară a avut loc în 1914, cu ocazia înmormântării regelui Carol I. Sicriul cu trupul suveranului român a fost transportat pe un afet de tun. Astfel, la moartea Regelui Carol I, la 11 octombrie 1914, la Castelul Peleş, funeraliile naţionale s-au desfăşurat cu deosebit fast, cu un protocol strict. Corpul neînsufleţit al Regelui a fost adus de la Sinaia, cu trenul, până la Gara de Nord şi depus la Palatul Regal, în Sala Tronului, unde a rămas pentru câteva zile. Plecarea din Sinaia, sosirea şi plecarea din Bucureşti, cât şi înmormântarea au fost anunţate de 101 salve de tun şi bătăile clopotelor tuturor bisericilor din ţară. Serviciul religios a cuprins următoarele momente importante: prohod şi priveghi la Mănăstirea Sinaia, slujba catolică oficiată în Sala Tronului (de către arhiepiscopul catolic din Bucureşti), slujbă ortodoxă la închiderea sicriului, slujbă de îngropăciune oficiată la mănăstirea Curţii de Argeş de către Mitropolit. Cortegiul funerar a urmat sicriul Regelui înfăşurat în drapelul României şi depus pe un afet de tun. La un moment dat a fost lăsat să meargă liber, în spatele sicriului, calul suveranului. Următoarele funeralii naționale au fost cele ale Regelui Ferdinand, pe 24 iulie 1927, respectându-se acelaşi ritual ca în cazul Regelui Carol I în 1 octombrie 1914. Sicriul regelui pe un afet de tun a fost acoperit cu steagul tricolor, pe care se afla coroana din oţel de la Plevna. Pe 24 iulie 1938 au avut loc funeraliile naţionale ale Reginei Maria. Funeraliile Reginei au avut și ele caracter militar: sicriul cu corpul ei a fost pus, de asemenea, pe un afet de tun. După abdicarea Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 și instaurarea comunismului, prima înmormântare a unui șef de stat a fost cea a fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ceremonia, inspirată de funeraliile dictatorului sovietic, Iosif Stalin, a menținut însă obiceiul transportării sicriului pe un afet de tun, tradiție menținută până în prezent.