Brașovul sărbătorește 790 de ani de la prima atestare documentară

Conform newsbv.ro, pe 23 februarie 1271 a fost documentată prima mențiune a orașului Brașov. Anul acesta, orașul aniversează 790 de ani de existență, marcând prima atestare scrisă sub numele de Corona din 1235. Această atestare a fost inclusă în Catalogus Ninivensis, un catalog al mănăstirilor premonstratense din Transilvania și Ungaria, întocmit între 1236 și 1241 și publicat abia în 1949 de Norbert Backmund.

Documentul este păstrat într-o copie din secolul al XV-lea și menționează vizitele abatelui Fredericus în 1235. Prima mențiune a Brașovului vorbește despre o mănăstire de călugărițe din zonă: "claustra sororum... in Hungaria... Dyocesis Cumanie Corona". De asemenea, numele Brașov apare într-un act de donație din 1252, în care regele maghiar Bela al IV-lea îi acordă lui Vicențiu, fiul secuiului Akadas, moșia "Terra Zek".

În acest act, este menționat și "Saxonum de Brasu", indicând teritoriul săsesc de lângă Brașov. Interesant este că denumirea "Brasu" nu avea inițial sensul de oraș, ci făcea referire la un teritoriu supus jurisdicției Brașovului, care se extindea până la Olt și cuprindea 13 comune libere, inclusiv orașul Brașov.

Toponimul "Brasu" apare în documente latine păstrate în Arhivele Statului din Budapesta, ceea ce atestă existența sa de-a lungul timpului. În plus, un alt document din 1301, emis de regele Venceslav, confirmă dreptul lui Detricus de a deține anumite localități din zonă, dar nu este clar dacă denumirea "Barasu" se referă la Brașov sau la Țara Bârsei.

Astfel, documentele din 1252 și 1271 sugerează că denumirea "Brașov" avea o semnificație mai amplă, poate chiar referitor la Țara Bârsei, conform lui Pavel Binder. Prima reformă a administrației Brașovului a fost realizată de judele primar Johann Benkner, între 1547 și 1565, incluzând atât reorganizări teritoriale, cât și fiscale.

Împărțirea teritorială a orașului pe "cartiere" conține patru zone. Prima era Cetatea, construită pe fundațiile așezării Corona. Aici, locuitorii erau considerați cetățeni cu drepturi depline. A doua zonă, Schei, găzduia o populație majoritar românească. Brașovul vechi și Blumana erau suburbiile orașului, populate de agrari.

La mijlocul secolului XV, Brașovul devenise un important oraș transilvănean, având o populație de peste 6.000 de locuitori. Aceste evenimente istorice reflectă evoluția și importanța orașului în contextul regional și național.