Contextul istoric al actului de la 23 august 1944
Istoricul militar dr. Ottmar Trasca de la Institutul "George Baritiu" din Cluj a discutat într-un interviu despre circumstanțele interne și internaționale care au condus la actul de la 23 august 1944. Acesta a subliniat cine sunt cei care merită credit pentru pregătirea și realizarea acestui eveniment crucial din istoria României. De asemenea, a abordat întrebarea ipotetică legată de ce s-ar fi întâmplat dacă Regele Mihai nu l-ar fi arestat pe Ion Antonescu și dacă România ar fi continuat alianta cu Germania.
După înfrângerea suferită la Stalingrad în ianuarie 1943, liderul autoproclamat al României, Mareșalul Ion Antonescu, a început să îndoiească încrederea în victoria Germaniei în război. Ulterior, a consimțit la inițierea unor negocieri secrete cu Aliații, derulate în orașe precum Stockholm, Cairo și Istanbul, pentru a obține un armistițiu. Aceste eforturi erau coordonate de adjunctul său, Mihai Antonescu, în timp ce opoziția era reprezentată de liderii partidelor istorice, Iuliu Maniu și Dinu Bratianu.
Odată cu debarcarea anglo-americană din Normandia și succesul Armatei Roșii în cadrul Operațiunii Bagration din Bielorusia, interesul Aliaților pentru un armistițiu cu România a început să scadă. Pierderile suferite de germani pe front au obligat regimul lui Hitler să redeplinească trupe din România pentru a le desfășura pe alte fronturi, sporind astfel presiunea asupra țării noastre.
În acest context, pregătirile interne pentru ieșirea României din război s-au intensificat. Astfel, în după-amiaza zilei de 23 august 1944, Regele Mihai l-a convocat pe Ion Antonescu la Palatul Regal și i-a cerut să ordone încetarea participării României în conflict. Refuzul acestuia a dus la demiterea sa din funcție și la arestarea sa, marcând o turnură decisivă în istoria recentă a României.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
