Drepturile chiriașilor și limita accesului proprietarilor în locuințe

Persoanele care locuiesc în chirie beneficiază de anumite drepturi stipulate în Codul Civil. Unul dintre aceste drepturi limitează accesul proprietarului în locuința închiriată. Codul Civil românesc definește „contractul de locatiune” ca fiind un contract de închiriere. În acest context, locatorul este proprietarul imobilului, iar locatarul reprezintă chiriașul.

Prin intermediul acestui contract, proprietarul oferă folosirea unui bun pe o anumită perioadă, în schimbul unei sume de bani numită chirie. Legea impune unul dintre sarcinile proprietarului, aceea de a asigura „linistita si utila folosinta a bunului pe toata durata locatiunii”. Astfel, atunci când este semnat contractul de închiriere, proprietarul, de bunăvoie, acceptă să limiteze drepturile sale de proprietate asupra locuinței respective.

Din punct de vedere juridic, accesul proprietarului în locuința închiriată, fără un motiv întemeiat sau în situații de urgență, fără acordul prealabil al chiriașului, poate fi considerat o infracțiune. Aceasta se încadrează în categoria infracțiunii de violare de domiciliu, conform expertizei specialiștilor în drept. În conformitate cu articolul 224 din Codul Penal, violarea de domiciliu este definită astfel: „Patrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, incapere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia [...]”.

Prin urmare, dacă proprietarul intră în locuință fără consimțământul chiriașului, acesta se expune riscului de a răspunde penal pentru infracțiunea de violare de domiciliu, iar sancțiunile posibile variază de la o amendă penală la închisoare de la 3 luni până la 2 ani.