Lastunul - simbol al experimentului auto românesc din anii '80

În anii '80, România a cunoscut apariția unei mașini neobișnuite și controversate - Lastunul. Această mașină a fost concepută să răspundă nevoilor clasei muncitoare, fiind promovată ca un vehicul accesibil, compact și eficient. Cu toate acestea, istoria a demonstrat rapid că proiectul comunist era insuficient pentru a îndeplini așteptările.

Inițiat la cererea lui Nicolae Ceaușescu, Lastunul a fost fabricat într-o unitate care anterior producea cuști pentru animale în Timișoara. Se spune că Ceaușescu a dorit un automobil „pentru toată lumea”, la prețul unui televizor, care să consume maxim 3 litri de benzină la 100 de kilometri și să fie mai scurt de 3 metri. Prima unitate a fost prezentată în 1988, cu ocazia zilei de naștere a conducătorului.

În teorie, Lastunul trebuia să transporte o familie cu doi copii și să devină un simbol al eficienței socialiste. Realitatea a scos rapid la iveală eșecurile. Deși pentru a deveni un vehicul economic era prevăzut un consum de 3 litri la 100 de kilometri, în practică, acesta putea depăși cu 300% această valoare, iar piesele de calitate slabă cedau imediat ce mașina ieșea de pe poarta fabricii.

Fabrica Tehnometal din Timișoara a fost adaptată pentru a răspunde cerințelor acestui proiect ambițios, dar tranziția a fost complicată. Producerea unui autoturism necesită mult mai multe cunoștințe și echipamente decât cele necesare pentru fabricarea cuștilor. În cei câțiva ani de producție, au fost realizate aproape 7.000 de Lastunuri, care au devenit rapid subiect de glume și parodii.

Desigur, Lastunul este privit, din perspectiva nostalgică a unora, ca un simbol al eșecului socialist. În grupurile de pasionați de mașini vechi, acest vehicul revigorează dezbateri pasionale între susținători și critici. Un utilizator a afirmat: „Dacă ar fi fost fabricat mai calitativ, ar fi fost cel mai bun dintre toate.”

Mulți nu împărtășesc acest sentiment, considerând Lastunul ca o „aberatie comunistă”. Experiențele negative ale celor care au condus această mașină includ frustrări legate de calitatea slabă a construcției și de defecțiunile frecvente. Lastunul a fost dotat cu un motor de mici dimensiuni și avea un design neatragător, ceea ce îl făcea și mai puțin competitiv pe piața auto.

În ciuda criticilor, nostalgicii vremurilor comuniste văd în Lastunul mai mult decât un simplu vehicul - acesta rămâne un simbol al efortului de a crea un produs accesibil în condiții economice și politice dificile. Discuțiile din jurul automobilului sugerează că, dacă ar fi beneficiat de dezvoltare și modernizare, ar fi putut deveni un competitor real.

Astăzi, Lastunul este perceput cu o combinație de nostalgie și ironie. Deși mulți îl consideră o relicvă dintr-o epocă în care România încerca să țină pasul cu Occidentul, există și colecționari dispuși să plătească sume considerabile pentru a păstra un fragment din istoria auto românească. La expoziții auto, cum ar fi Retro Oltimer Expo Budapesta 2012, Lastunul a stârnit admirația publicului, demonstrând că istoria sa rămâne relevantă și astăzi.