Secuii, o minoritate etnică cu rădăcini misterioase în România
Secuii, vorbitorii unui dialect maghiar, reprezintă o comunitate etnografică importantă în România, având prezență în județele Covasna, Harghita, Mureș, dar și parțial în Brașov, Alba, Cluj sau Sibiu. Originea acestora rămâne, însă, un subiect de dezbătut, având în vedere că etimologia termenului „szekely” este controversată și diferitele teorii privind proveniența lor sunt numeroase.
De-a lungul timpului, secuii au fost considerați descendenți ai maghiarilor, scitilor, hunilor, gepizilor și altor populații din diverse perioade istorice. De asemenea, modul în care au ajuns ei în Transilvania face obiectul unor discuții continue. Secuii folosesc un dialect al limbii maghiare, bogat în regionalisme și arhaisme.
Istorici precum Antonio Bonfini și Simon de Keza, cronicar de seamă în secolul XIII, sugerează că secuii ar fi fost avangarda maghiarilor în Europa. Aceștia erau cunoscuți pentru abilitățile lor în arta călăriei, fiind asemănați cu patrulele rapide de recunoaștere din prezent. Deși secuii și ungurii împărtășeau aceeași limbă, tradițiile și obiceiurile lor erau distincte.
Cu timpul, secuii de origine nemaghiară s-au maghiarizat, influențați de responsabilitățile militare, conform lui Pal Antal Sandor, academician. Aceștia nu erau doar războinici; erau recunoscuți și ca crescători pricepuți de cai și vite. „Erau o comunitate bine organizată de războinici care trăiau din creșterea animalelor,” spune istoricul maghiar Pal Engel.
Conducerea comunităților secuiești era asigurată de comitele secuilor, numiți direct de coroana maghiară. Aceștia sunt atestați documentar începând cu anul 1250, fiind implicați în asediile asupra Vidinului alături de sași, români și pecenegi. Secuii au participat și la a cincea cruciadă din 1217, organizată de Papa Honorius al III-lea, sub conducerea regelui Andrei al II-lea al Ungariei.
Recunoscuți pentru abilitățile lor în luptă, secuii erau adesea folosiți ca trupe de apărare a frontierelor, protejând regatul de invaziile mongole și luptele cu turcii. Datorită acestor roluri, secuii beneficiau de scutiri fiscale, având doar trei obligații de plată în timpul domniei unor regi maghiari.
Unii specialiști, atât români, cât și unguri, susțin că secuii ar putea fi descendenți ai unor triburi turcice, precum avarii, care au controlat un vast imperiu în zona Dunării și Europei Centrale în secolele VI-VIII. După înfrângerea lor de către regele Carol cel Mare, avarii s-au refugiat în regiunile euro-asiatice, iar o parte dintre aceștia și-au găsit o nouă vatră în zona Panoniei, fiind cunoscuți ulterior ca secui.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
