Transfăgărășanul împlinește cinci decenii de la inaugurare
Transfăgărășanul împlinește cinci decenii de la inaugurare
Luna viitoare, celebrul drum național 7C, cunoscut sub numele de Transfăgărășan, va sărbători 50 de ani de la inaugurarea sa. Această impresionantă șosea montană, care leagă județele Argeș și Sibiu, a fost construită la începutul anilor '70 și este considerată una dintre cele mai spectaculoase căi de acces din Europa montană.
Drumul traversează Carpații prin zona Bâlea din Munții Făgăraș, atingând o altitudine de 2.042 de metri, în apropierea Lacului Bâlea. Inaugurarea a avut loc pe 20 septembrie 1974, în prezența lui Nicolae Ceaușescu. Lucrările de construcție au implicat mii de soldați, regimul comunist dorind să minimizeze costurile legate de forța de muncă.
Proiectul a fost aprobat printr-un decret semnat de Consiliul de Miniștri în decembrie 1969. În ciuda estimărilor inițiale care ridicau costul la peste o sută de milioane de lei, Ceaușescu a considera că suma era prea mare pentru bugetul statului, motiv pentru care construirea drumului a fost încredințată Armatei Române. Aceasta a putut mobiliza forțe de muncă ieftină, formate din tineri militari.
Transfăgărășanul reprezintă una dintre cele mai complexe lucrări de infrastructură rutieră realizate înainte de 1989. Drumul pornește din comuna Arefu, județul Argeș, la kilometrul 61 al DN7C și se termină în comuna Cârțișoara, județul Sibiu, la intersecția cu DN1. De-a lungul traseului au fost construite 27 de poduri și viaducte, precum și cel mai lung tunel din România, Tunelul Bâlea, având 884 metri.
Lucrările au demarat în 1970, însă s-au desfășurat cu dificultate din cauza peisajului montan. Primele explozii au avut loc în primăvara acelui an, utilizând dinamita pentru a disloca stânci și a curăța traseul de vegetație. Finalizarea lucrărilor a durat mai mult decât era prevăzut, asfaltarea completă a drumului având loc abia în anii următori.
Una dintre cele mai impresionante structuri de pe Transfăgărășan este tunelul Bâlea-Capra, construit între 1972 și 1974, care a necesitat topirea a peste 41.000 de metri cubi de piatră și utilizarea a 20 de tone de dinamita, conform mărturiilor de la acea vreme.