La emisiunea „Vocile Sportului cu Silviu Prescornițoiu”, am întors handbalul românesc pe toate fețele împreună cu experimentata antrenoare Mariana Tîrcă. Am vorbit despre o activitate profesionistă, cu salarii cu multe zerouri, a cărei finanțare la nivel de seniori este asigurată din bugetele publice ale primăriilor și consiliilor județene, ale unor ministere sau diverse autorități. Actualul director tehnic al secției de handbal a clubului Transilvania Brașov critică politica financiară practicată de grupările românești: „Pentru mine, toate cluburile au bugete astronomice, făcând comparație cu echipele care joacă-n Final Four în Liga Campionilor sau Europa Cup și au bugete mult mai mici decât avem noi în Liga Națională. Dar, au altă concepție în ceea ce privesc organizarea și disciplina din toate punctele lor de vedere, începând de sus, de la infrastructură, conducere, echipă cu antrenori și jucătoare, staff-ul medical extrem de medical, absolut tot. Sunt extrem de multe lucruri pe care trebuie să pui accent până când să ai pretenții. Nu e suficient doar să investești cât se poate sau fără număr, cum se spune, dacă nu pui la punct toate lucrurile”. Caracterizând calitatea jucătoarelor și jucătorilor de handbal din Liga Națională, fostul căpitan al „tricolorelor” noastre își varsă oful. Critică brațele deschise exagerat de mult pentru străini și nu înțelege de ce sportivii autohtoni nu sunt tratați la fel, pe picior de egalitate. „La noi nu sunt puse la punct toate lucrurile, iar dezamăgirea mea cea mai mare este că văd handbalul populat în proporție de 70 la sută de jucători străini care nu fac diferența. Iar de multe ori, poate, 40-50 la sută dintre ei nu sunt peste jucătorii noștri. Ne mințim pe noi – ăsta e adevărul! Noi întotdeauna am fost un popor ospitalier și am făcut tot ce am putut când am avut oaspeți din afară. Același fenomen se întâmplă acum în sport: îi tratăm total diferit pe cei care vin de afară comparativ cu sportivii noștri. Dacă și ei ar fi tratați la fel și le-am impune niște reguli, limite dacă vreți, sunt convinsă că am avea în continuare echipă națională foarte bună, cel puțin la feminin, unde e zona mea”, declară tehniciana. Dacă tot suntem la capitolul deziluzii, fostul inter de poveste al României apelează la mult prea uzata, pentru unii nu neapărat dintr-o anume generație, comparație cu performanțele obținute în perioada comunistă de sportivii Republicii Socialiste România. „Pentru mine este o mare dezamăgire faptul că eram în primele 7 națiuni ale lumii la nivel de Olimpiadă, iar acum, dacă ne uităm, aproape nu ne mai regăsim. Asta e durerea mea ce mai mare. Chiar dacă era sistemul comunist de atunci, dar sportul avea o prioritate esențială, dovadă că eram peste tot. Cine în lumea asta nu știe de Nadia Comăneci? Acum, unde mai suntem? Și exemplele sunt multe în sensul ăsta”, suspină din nou. Ca în multe situații, și în cazul nostru, în handbal multe pleacă de la bani. Poate cele mai multe pornesc de la poftele bănești. Să-i dăm cuvântul interului de poveste al Brașovului: „Din păcate, în ziua de azi sportul a devenit o afacere financiară, pentru că se câștigă foarte mult. Poate de multe ori părinții își îndrumă copiii să facă handbal sau un sport tocmai prin prisma faptului că aud că se câștigă foarte mult. Copii, jucătoare tinere sunt foarte multe, care au valoare și promit. Important e ca ele să se regăsească, să joace. Din păcate, mirajul financiar și niște reguli impuse total greșit, chipurile să ajute jucătorul român. Sunt regulile under 21 și under 23. Ce au făcut? Nimic altceva decât să trezească interesul impresarilor și să ia niște jucătoare de la 15 ani, care nu știi dacă ajung sau nu, să le consilieze, să facă contracte cu ele. În momentul când sunt jucătoare de calitate, intervine impresarul și partea financiară. Nu se gândesc că trebuie să ajungă la o echipă unde are șansa să joace și să crească în valoare, pentru că în timp, copilul respectiv sau jucătoarea respectivă va câștiga suficient încât să-și asigure un viitor după handbal”. Totuși, se întrevăd semne de îndreptare, de revenire la normal? „Sunt foarte mulți factori care ne-au adus unde suntem astăzi. E foarte greu să reașezi ce s-a produs așa în timp, dar foarte repede, în ritm accelerat”, răspunde Mariana Tîrcă. Căutând împreună, printre replici, colacul de salvare pentru „Jocul în 7” de la noi, am dat peste o noțiune demult uitată în sportul românesc, ca de altfel în toate domeniile de activitate din România. Însă interlocutoarea e de părere că ne-am putea regăsi busola. „Marele noroc, și de asta îmi pare rău că nu știm să-l fructificăm, e șansa pe care o avem ca aceste comunități locale și județene să investească în sport. Investițiile să rămână la nivelul ăsta și să cheltuim mult mai mult pe proprii sportivi. E adevărat ca va veni o perioadă când nu se vor vedea investițiile, dar în timp am totala convingere că am reuși să întărim ceea ce înseamnă bun național. Pentru că din păcate noi nu mai avem noțiunea de bun național!”, își exprimă regretul. VA URMA: Mariana Tîrcă: „Domnul Scripcaru a făcut enorm pentru orașul Brașov”. Emisiunea „Vocile Sportului cu Silviu Prescornițoiu”, în care a fost invitată „Hagi a handbalului” o găsiți aici.