Crăciunul are o istorie complexă ce leagă tradiţii păgâne și creștine

Crăciunul actual reflectă o evoluţie încărcată de semnificaţii, de la sărbători păgâne la celebrarea naşterii lui Iisus Christos, arată %source%. Această sărbătoare, care s-a fixat definitiv pe 25 decembrie abia în secolul al IV-lea, a parcurs numeroase transformări culturale și religioase până a devenit ceea ce cunoaștem astăzi.

👉Origini păgâne și adaptarea creștină a sărbătorilor de iarnă

În timpurile precreștine, ultima zi a iernii era celebrată în emisfera nordică ca momentul în care Marea Zeiţă Mamă îl aducea pe lume pe Zeul Soare. Pentru romani, acest interval între 17 și 24 decembrie era marcat de saturnalii, o sărbătoare care, mai târziu, a fost preluată prin obiceiul bradului și ilicei de către primii creștini.

Potrivit %source%, Biserica Ortodoxă nu a sărbătorit încă naşterea lui Hristos în decembrie decât în timpul episcopului Telesphorus (125–136 d.Hr.), când a decis ca serviciile bisericeşti din această perioadă să comemoreze Naşterea Domnului. Între timp, oamenii au sărbătorit această zi în date diferite timp de 300 de ani.

👉Fixarea datei de 25 decembrie și evoluția sărbătorii în epoca romană și medievală

În anul 274, împăratul roman Aurelian a alocat data de 25 decembrie pentru festivalul naşterii soarelui invincibil, corelând cu solstiţiul de iarnă. Această dată a fost adoptată oficial ca zi a nașterii lui Iisus de către Papa Iulius I în anul 320, iar împăratul Constantin cel Mare a instituit-o ca sărbătoare fixă în 325.

Cu toate acestea, Crăciunul a întâmpinat opoziție susținută, fiind chiar interzis în Anglia între 1649 și 1660 de către Oliver Cromwell. Ulterior, odată cu reducerea persecuțiilor protestanților, interesul față de sărbătoare a crescut, dar Crăciunul nu a devenit sărbătoare legală până în secolul al XIX-lea.

Abia în 1834, Crăciunul a cunoscut o popularizare semnificativă în Imperiul Britanic, când regina Victoria a introdus tradiţia bradului împodobit și a colindelor datorită influenței soțului său, prințul Albert, de origine germană.

În acea perioadă, figura lui Moș Crăciun nu era încă întruchipată, iar Crăciunul a căpătat statut de sărbătoare legală și populară progresiv, consolidându-și locul în cultura occidentală și păstrând legături cu originile sale complexe, descrie %source%.