Evoluția restaurantelor: De la taverne rustice la mese rafinate
Practica de a merge la restaurant și de a ne așeza confortabil la masă este un gest devenit reflex astăzi. Însă, nu a fost mereu astfel. Originea acestei practici se regăsește în Franța și a apărut în anii tumultuoși ai Revoluției, nu cu mult înainte de anul 1800. Nu este o practică italiană, așa cum este pizzeria.
Până la apariția restaurantelor în forma pe care o cunoaștem astăzi, oamenii obișnuiau să mănânce în locuri publice într-un mod mult mai simplu. În acele vremuri, mesele erau comune, iar mâncatul se făcea deseori în picioare sau chiar din mers, în locuri lipsite de pretenții.
În lumea occidentală, înainte de restaurante, existau taverne încă din antichitate. Acestea erau locuri rustice, cu mese lungi, unde se serveau mâncăruri simple precum carne, brânzeturi, heringi afumați, însoțite de pâine și băuturi ca vinul sau berea. Timp de secole, existau și osterii, care erau mai mult dedicate băuturii decât mâncării.
Tavernele aveau adesea și camere de dormit, asemănătoare hanurilor din părțile noastre sau din centrul Europei și Balcani. Acestea erau locuri unde oamenii își potoleau foamea și setea și, uneori, rămâneau peste noapte.
Conceptul de restaurant a apărut în jurul anului 1800, odată cu răspândirea în Franța a obiceiului de a prepara o supă de carne foarte gustoasă și revigorantă, denumită "restaurant" în limba franceză. De la acest termen vine și numele noului tip de local. Spre deosebire de taverne, restaurantele ofereau mese mai mici și separate, unde oamenii puteau să aleagă ce și când doreau să mănânce. În meniuri erau disponibile mai multe feluri de mâncare, nu doar supa tradițională.
Conform istoricului Christoph Ribbat, primul restaurant în formula pe care o cunoaștem azi a fost deschis la Paris în anul 1782 de către Antoine Beauvillier și se numea "Grande Taverne de Londres". Deși conceptul de taverna era încă prezent, noul tip de serviciu a reprezentat o revoluție în modul de a servi masa în public.
Pe măsură ce restaurantele au început să se dezvolte, serviciul modern a evoluat. Modurile de servire practicate astăzi își au originea în acea perioadă. Inițial, tava era lăsată pe masă, iar clienții se serveau singuri. Ulterior, s-a dezvoltat metoda rusească, unde mâncarea era adusă în sala de mese cu ajutorul căruciorului. Sistemul actual, în care chelnerul poartă tava și servește mâncarea clientului, derivă din evoluțiile din Marea Britanie.
Metoda cea mai practicată astăzi, în care farfuriile cu mâncare deja porționate sunt așezate în fața clientului, are inspirație italiană. Aceasta a început să se răspândească în jurul anului 1900, concomitent cu apariția trattoriilor, restaurante care oferă mâncare mai puțin sofisticată, asemănătoare celei de acasă. În acest context, au apărut și conceptele de chef și de plating, chiar dacă termenii utilizați nu erau aceiași.
Astfel, evoluția restaurantelor de la tavernele rustice până la mesele rafinate de astăzi reflectă schimbările culturale și sociale care au avut loc de-a lungul secolelor. Restaurantul modern nu este doar un loc unde se mănâncă, ci și un loc de socializare și de experiențe gastronomice deosebite.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
