Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel aduce tradiții și superstiții în comunitățile românești

Pe data de 29 iunie, creștinii ortodocși și greco-catolici îi pomenesc pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Această zi, cunoscută în popor drept SanPetru de Vară, este prilejuită de diverse obiceiuri și superstiții în tradiția românească. Sărbătoarea semnalizează mijlocul verii agrare și perioada de seceriș.

Sfântul Apostol Petru, născut în Betsaida Galileei, a fost numit inițial Simon, până când Mântuitorul Iisus Hristos l-a numit Chifa, adică „piatră”. El a devenit cunoscut pentru chemarea de a fi „pescar de oameni” și pentru predica din ziua Cincizecimii, în urma căreia mii de persoane au fost botezate. După Înălțarea Domnului, Petru a propovăduit credința creștină în diverse regiuni, culminându-și misiunea la Roma, unde a fost răstignit cu capul în jos în anul 67, pe 29 iunie.

În legătură cu această sărbătoare, sunt multe tradiții și superstiții păstrate de-a lungul timpului. Se spune că, de Sfinții Petru și Pavel, oamenii pot munci majoritatea treburilor gospodărești, dar nu trebuie să toarcă, pentru a evita întoarcerea „colacilor de la morți”. De asemenea, se crede că în această zi privighetorile și cucii nu mai cântă, transformându-se temporar în șoimi, pentru a reveni la forma inițială de Buna Vestire. Femeile se abțin de la consumul merelor până la această dată, pentru a se menține sănătoase.

Este un obicei ca sărbătoarea să dureze trei zile pentru ocrotirea agricultorilor și bogăția recoltelor. După această zi, tinerele fete pot mânca mere, în timp ce femeile mai în vârstă așteaptă sărbătoarea Sfântului Ilie pentru a face acest lucru. De asemenea, este recomandat ca în această zi să se împartă mere și miere prietenilor și vecinilor, urându-le sănătate și spor în munca lor.

Pentru a se proteja de cele rele, oamenii poartă pelin și usturoi în buzunare, un ritual ce adaugă încă o tușă la complexitatea acestei sărbători.