Ortodocșii îl sărbătoresc astăzi pe unul dintre cei mai importanți martiri ai creștinității: Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuţi şi veneraţi apărători ai creştinismului, multe biserici având hramul său, iar cu numele său fiind botezaţi mulţi creştini. Cu toate acestea, istoria vieţii sale este foarte puţin cunoscută şi poate de aceea multe legende avându-l că erou au apărut de-a lungul timpului. El este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-Catolică, imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită şi credinţa în Hristos şi în Biserica sa, până la sacrificiul suprem. Sf. Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din parinți creștini și a trăit în vremea împaratului Dioclețian (sec. al IV-lea). Datorită vitejiei și victoriilor sale, ajunge conducător de armată. În anul 303, imparatul Dioclețian va începe lupta impotriva creștinilor. Au fost dărâmate lăcașuri de cult, interzise adunările creștinilor, arse cărțile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfă zeilor erau uciși. În fața acestei situații, Sfântul Gheorghe nu se ferește să-și mărturisească credința în Hristos, motiv pentru care va fi intemnițat și va fi supus la diverse chinuri: a fost lovit cu sulița, tras pe roată, îngropat în var, i s-au pus peste piept lespezi de piatra, dar nicio tortură nu l-a facut să renunțe la credința sa. Cei prezenți la aceste suferinte, uimiți de faptul că Sf. Gheorghe a scăpat nevătămat și ca a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credința în Hristos. Minunea învierii celui decedat, a convins-o pe însuși împarateasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să îmbrățișeze creștinismul. Pentru că nu a lepadat credința în Hristos, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de praznuire. O popularitate imensă a căpătat Sf. Gheorghe în Anglia după traducerea „Faptelor” sale în anglo-saxonă în secolul al VIII-lea, devenind totodată protectorul armatei. Steagul actual al Angliei (Union Jack) are la origine crucea Sf. Gheorghe, fiind considerat patronul spiritual al ţării. Şi Armata Română îl avea în trecut patron spiritual, astăzi doar Forţele Terestre l-au păstrat pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe drept ocrotitor. În credinţa populară, dar şi în iconografie, Sf. Gheorghe este asociat cu omorârea balaurului, minunea de la Beirut fiind săvârşită după moarte, moment în care 25.000 de închinători la idoli s-au creştinat. Legenda spune că locuitorii trebuia să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut-o pe fata împăratului. Atunci a apărut un viteaz creştin care s-a oferit să răpună balaurul, dar după ce a salvat prinţesa, a refuzat căsătoria cu ea şi jumătate din împărăţie, spunând că mai are multe alte lucruri de îndeplinit în lupta pentru apărarea bisericii şi ajutorul săracilor şi al nedreptăţiţilor; apoi le-a spus că numele lui este Gheorghe şi a plecat. Un ierarh din secolul a V-lea spune despre acesta: „Numele Sfântului Gheorghe este onorat de credincioşii de pretutindeni, dar adevăratele sale fapte sunt ştiute numai de Dumnezeu”. În conştiinţa populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său (la Braşov există cea de pe Bulevardul 15 Noiembrie, dar şi capela militară din spatele Brigăzii 2 Vânători de Munte, pr. Bogdan Oancea înfiinţând chiar Asociaţia creştină „Sf. M. Mc. Gheorghe), existând şi oraşe – Sf. Gheorghe (Covasna) şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării, cu acest nume. Sfântul Gheorghe este considerat a fi zeul vegetației, protectorul naturii înverzite și al vitelor, iar în icoane este reprezentat ucigând un balaur. Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române.