Boboteaza: Sărbătoarea Botezului Domnului Iisus Hristos

Pe 6 ianuarie, credincioșii ortodocși și catolici sărbătoresc Boboteaza, zi în care se comemorează Botezul Domnului Iisus Hristos în apele Iordanului. Această sărbătoare este marcată prin sfințirea Agheasmei mari, un simbol al harului divin, care, conform tradiției românești, nu se strică niciodată.

Boboteaza se sărbătorește anual în a șasea zi a lunii ianuarie și marchează încheierea festivităților legate de Crăciun și Anul Nou. Este una dintre cele douăsprezece sărbători creștine importante, având rolul de a reaminti de faptele petrecute la Iordan înainte ca Iisus să înceapă viața sa publică. Biserica mai numește această zi și "Arătarea Domnului", "Dumnezeiasca Arătare" și "Epifania", termen din limba greacă care înseamnă "a arăta" sau "a descoperi".

În ziua de Bobotează, toate apele sunt sfințite, iar credincioșii consideră că apa astfel obținută are puteri speciale, având în vedere că a fost sfințită prin chemarea Duhului Sfânt în ziua în care Mântuitorul s-a botezat. Apa sfintită, numită agheasmă, este folosită atât ca apă sfințită, cât și în cadrul slujbei de sfințire.

Tradițiile populare spun că în noaptea de Bobotează fetele tinere își leagă un fir roșu de mătase pe inelar și pun o ramurică de busuioc sub pernă, sperând să-și viseze ursitul. De asemenea, există credința că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții despre locurile unde se ascund comorile. În unele regiuni, Boboteaza este sărbătorită printr-o masă similară cu cea din Ajunul Crăciunului, cu diverse preparate tradiționale.

În această zi, este de evitat spălatul rufelor și împrumutul de lucruri, iar în tradiția populară se spune că disputele în casă nu sunt permise. De asemenea, se consideră că pomii încărcați cu promoroacă în ajunul Bobotezei vor avea rod bogat, iar fetele care cad pe gheață în această zi se vor căsători în acel an.

În urmă sărbătorii de Bobotează, în ziua de 7 ianuarie, se celebrează Sfântul Ioan Botezătorul. Credincioșii pot consuma Agheasma mare timp de opt zile, ca simbol al veșniciei, iar apa sfințită trebuie păstrată într-un loc curat și utilizată cu binecuvântarea preotului în caz de nevoie.