Inaugurarea Cazinoului din Sinaia: un eveniment controversat din 1912
In seara zilei de 5 iulie 1912, Cazinoul din Sinaia a fost inaugurat, devenind rapid atracția principală a mondenilor din Capitală. Evenimentul a fost acompaniat de controverse, mai ales din partea presei conservatoare, care condamna viciile și abuzurile celor care frecventau asemenea locuri, dar și din motive politice și financiare.
La începutul secolului XX, Sinaia se transforma într-un refugiu pentru aristocrați, atrași de prezența familiei regale. Regele Carol I începuse construcția Castelului Peleș, reședința sa de vară. Cazinoul, alături de Hotelul Palace, a fost construit pentru a răspunde nevoilor tinerilor bogați, dornici de distracție în loc de plimbări în natură. Inițiativa a fost dusă la bun sfârșit de două personalități controversate, baronul Edgar de Marcay, acționar și la cazinoul din Monte Carlo, și Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut sub numele de "Nababul".
Deschiderea oficială a avut loc la scurt timp după începerea lucrărilor, dar evenimentul a fost umbrit de un incident nefericit: organizatorii au ignorat protocolul necesar prezenței regale. Spectacolul din cadrul inaugurării, cerut de rege, a fost considerat "prea scandalos", provocând astfel plecarea familiei regale înainte de finalul reprezentației. Un articol din ziarul "Viitorul" a insistat pe scandalul creat, menționând deranjul provocat publicului.
Cu toate acestea, succesul cazinoului nu a fost afectat. Zilnic, între 600 și 800 de persoane plăteau o taxă de intrare de un leu, adăugând suma cheltuielilor pentru consum și jocuri. Cazinoul din Sinaia genera profituri uriașe, comparabile cu cele ale cazinourilor renumite din Monte Carlo. Un articol din "Viitorul", din septembrie 1922, critica suma raportată la fisc, 73.000 de lei pe lună, în contextul unui buget de construcție de 1,7 milioane de lei.
Popularitatea cazinoului atrăgea nume marcante din viața politică, cum ar fi I. Gh. Duca și Ilie Niculescu-Dorobantu, care ar fi jucat clandestin. Tinerii atrași de distracție se întâlneau la cazinou, iar mamele își duceau fiicele în speranța găsirii unui soț bogat. Un reportaj din ziarul "Adevărul" din 1922 menționează aglomerația din trenurile spre Sinaia, subliniind interesul crescut al tineretului pentru acest loc.
Apariția cazinoului a dus la dezvoltarea afacerilor clandestine, iar camatarii din București își desfășurau activitatea în parcul din fața cazinoului, așteptând clienți disperați să își vândă bijuteriile pentru încă o rundă de jocuri. În momentele de disperare, unii ajungeau să folosească amenințări cu arma pentru a obține bani de la soțiile sau soacrele lor.
După inaugurare, scandalurile nu au întârziat să apară, iar tinerii bogați erau atrași nu doar de jocuri, ci și de alte viciile asociate cu acestea. Chiar și elevii de liceu furau de la colegii lor pentru a putea plăti taxa de intrare. Un articol din "Viitorul" a relatat un scandal în care doi elevi au fost prinși, provocând un mare tam-tam în presă.
Deși presiunea publică era împotriva cazinourilor, acestea rămâneau populare, iar familia regală nu părea deranjată de atmosfera decadentă din stațiune. Discursurile se concentrau pe jocuri, strategii de câștig și „combinatiuni”, iar zvonuri despre aventurile picante din interiorul cazinoului continuau să circule, fiind tolerate de autoritățile vremii.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
