Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi în fiecare an în data de 29 iunie. Cei doi apostoli sunt pomeniţi împreună pentru ca au murit în aceeaşi zi, a anului 67. În timpul prigoanei creştine declanşate de împăratul roman Nero. Petru şi Pavel sunt consideraţi discipolii lui Iisus care au contribuit cel mai mult la răspândirea creştinismului în lume. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii. Originar din Betsaida Galileii, Sfântul Apostol Petru a fost fratele Sfântului Apostol Andrei. Era pescar ca toţi cei din familia lui. Primind îndemnul adresat de Hristos de a-L urma, îşi părăseşte meseria, dedicându-se propovăduirii Evangheliei. Numele său iudeu era Simon. Nume pe care Iisus îl schimbă în Chefa sau Petru, adică piatră, aluzie la credinţa sa puternică. Sfântul Apostol Pavel s-a născut în jurul anului 7, într-o familie de evrei provenind din Tarsul Ciliciei. Numele său la naștere a fost Saul. Acesta ajunge să învețe sub îndrumarea rabinului Gamaliel. Totuși, Pavel nu l-a cunoscut pe Hristos cât timp acesta din urmă a luat forma pământeană. În schimb, a fost martor la martirizarea Sfântului Ștefan. Acest lucru îl determina să devină unul dintre cei mai aprigi apărători ai credinței în Dumnezeu. Pavel este botezat de către episcopului Damascului. Un om pe nume Anania, moment care mărcheaza schimbarea numelui sau din Saul în Pavel. Sfântul Apostol Petru este considerat o „piatră de temelie a credinței”, în timp ce Pavel a fost numit „vas ales” al alegerii dumnezeiești. Această zi, este denumită popular SânPetru de Vară, aduce cu sine o serie de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. În popor, ziua de 29 iunie, în care se sărbătoresc Sfinţii Petru şi Pavel, marchează mijlocul verii agrare şi timpul secerişului. Sfântul Petru este patronul agriculturii şi răspunde de starea recoltelor. Patronează căldura şi ploaia şi pedepseşte cu tunete şi grindină pe cei ce-l nesocotesc. Se zice că, atunci când Sfântul Petru plesneşte din bici, sar din acesta scântei. Odată căzute pe pământ, se transformă în licurici. O altă legendă populară spune că, atunci când oamenii se îndepărtează de credinţă, SânPetru cheamă balaurii şi începe să pornească grindina asupra acestora, mărunţind-o, ca să nu-i pună pe oameni în mare pericol. Se spune că în ziua Sfinţilor Petru şi Pavel, privighetorile şi cucii nu mai cântă. Și se transformă în şoimi. Ei revin la forma iniţială în ziua de Buna Vestire, iar femeile nu ar avea voie să mănânce mere până în aceasta zi, ca să fie sănătoase. Pentru ca agricultorii să fie protejaţi împotriva potoapelor şi pentru ca grânele lor să fie bogate. În această zi, este bine să împărţim mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor. Să le urăm să aibă spor în munca lor şi să fie sănătoşi. Pentru a gusta aceste daruri şi la anul. După ce am dăruit aceste ofrande, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şi miere. După masa de prânz, apoi ne punem o dorinţă. Potrivit tradiţiei, femeile nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului. Pentru a nu-i supăra pe cei trecuţi la viaţa veşnică din familia respectivă. După această zi, tinerele fete au voie să mănânce mere. În schimb, vârstnicele din familie „au dezlegare” la mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie. Potrivit datinilor populare româneşti, Sfinţii Petru şi Pavel stau în Lună: primul la dreapta, al doilea la stânga. Sfântul Petru este cel care are cheile de la poartă şi încăperile Raiului, fiind şi mâna dreaptă a lui Dumnezeu.