Focul lui Sumedru: O tradiție veche ce adună comunitățile în noaptea de 25 spre 26 octombrie

Focul lui Sumedru: O tradiție veche ce adună comunitățile în noaptea de 25 spre 26 octombrie

În noaptea de 25 spre 26 octombrie, înainte de sărbătoarea Sfântului Dumitru, multe sate din România, inclusiv localitatea Șirnea din comuna Fundata, sărbătoresc un obicei dedicat venirii iernii. Această tradiție, cunoscută sub numele de Focul lui Sumedru, implică aprinderea focurilor în jurul cărora se adună oamenii.

Sărbătoarea este legată de ritualul deschiderii stânelor, conform obiceiului transhumanței, în care oile sunt coborâte de la pășunile montane la vale pentru iarnă. Focul simbolizează un moment esențial al morții și renașterii naturii, iar tradiția are rădăcini adânci în cultul strămoșilor, având ca scop dobândirea bunăvoinței pentru un an îmbelsugat în recoltă.

Aspectul funerar al focului este completat de ceremonialele specifice, care sugerează că acest obicei are origine precreștină. Focurile aprinse în această noapte aveau rolul de a încălzi spiritele celor care vin pe pământ în această perioadă. De asemenea, focul protejează comunitatea, tinerii și copiii trecând prin flăcările acestei pyre ritualice, având un caracter sacru.

Sfântul Dumitru, celebrat pe 26 octombrie, este protectorul ciobanilor, iar "focul viu" al acestora este menținut pentru purificarea atât a păstorilor, cât și a turmelor. Participanții se adună împrejurul unui rug funerar aprins, întreținut cu lemne uscate și resturi vegetale, strigând în cor celebra formulă: "Hai la Focu' lui Sumedru!".

În cadrul acestei sărbători, femeile îmbelușează participanții cu covrigi, nuci și mere, iar la plecare, aceștia iau carbuni aprinși pentru a fertiliza grădinile și livezile. Un moment culminant al acestei festivități este prăbușirea bradului incinerat, care simbolizează renașterea divinului. Direcția în care cade bradul indică, de asemenea, care dintre tineri va urma să se căsătorească în anul următor.

Focul lui Sumedru rămâne astfel un simbol puternic al comunității și al tradițiilor străvechi care continuă să dăinuie în satele din România.