Raionarea teritoriului României între 1950 și 1968 și revenirea la județe
Raionarea teritoriului României a fost o reformă administrativ-teritorială în perioada comunistă, între 1950 și 1968, inspirată din modelul sovietic. Scopul a fost înlocuirea vechii diviziuni în județe și plăși cu structuri regionale, mai compatibile cu planificarea centrală.
Tot în acea perioadă, orașul Săcele a apărut prin unificarea a patru comune rurale, iar în presa se semnala începutul anului școlar ca reper al noului regim administrativ. În 1968 s-a decis revenirea la județe, dar fără legătură cu sistemul anterior.
În 8 septembrie 1950 s-a reformulat radical împărțirea administrativ-teritorială: din 58 județe și 424 plăși s-a adoptat modelul sovietic cu 28 regiuni și 144 raioane. Ulterior, în 1952 numărul regiunilor a scăzut la 18, apoi la 16 în 1956, iar în 1960 s-au modificat granițele.
Brașovul a fost desemnat Orașul Stalin în 22 august 1950, urmat de Regiunea Stalin și de raionul Stalin. Presa a relatat cu entuziasm noile comasări, iar începutul anului școlar era prezentat în tonalitatea sovietizării. Conform %source%, newsbv.ro notează aceste relatări ca simboluri ale reformei.
