Gică Hagi: O carieră fotbalistică de excepție
Gică Hagi, unul dintre cei mai mari jucători români de fotbal, și-a început drumul în fotbalul profesionist în aprilie 1975, sub îndrumarea antrenorului Iosif Bukossi. La doar 15 ani, a fost selecționat în echipa națională de tineret și la 17 ani a debutat în Divizia A, pe 11 septembrie 1982, într-un meci în care S.C. Bacău a întâlnit F.C. Constanța, cu un rezultat de 3-0.
În 1983, Hagi a făcut pasul la Sportul Studențesc, unde a obținut titlul de vicecampion al României în sezonul 1985-1986. Cariera sa a luat o turnură importantă în ianuarie 1987, când a fost transferat la Steaua București. Însă, succesul său internațional a venit în vara anului 1990, când echipa spaniolă Real Madrid l-a adus în rândurile sale.
După două sezoane petrecute la Real Madrid, în 1992, Hagi s-a transferat la Brescia Calcio, echipă antrenată de Mircea Lucescu, unde a jucat timp de doi ani. În 1994, a ajuns la FC Barcelona, la cererea antrenorului olandez Johan Cruyff, devenind astfel unul dintre puținii jucători care au îmbrăcat tricourile rivalelor din Spania, Real Madrid și Barcelona.
Cariera sa internațională a continuat la Galatasaray Istanbul, unde a jucat din 1996 până în 2001, perioadă în care echipa a avut rezultate remarcabile în competițiile europene.
Hagi a debutat la echipa națională a României pe 10 august 1983, într-un meci amical împotriva Norvegiei, care s-a încheiat la egalitate, 1-1. A fost parte din echipa națională care a participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial: Italia 1990, SUA 1994, unde a ajuns în sferturile de finală, și Franta 1998, precum și la trei ediții ale Campionatului European: Franța 1984, Anglia 1996 și Olanda/Belgia 2000.
Gică Hagi rămâne o legendă a fotbalului românesc și un simbol al excelenței în sport.